Dupa zece ani

de Nicolae Labis

Pe malul raului din satul nostru
Privind prundisul sub valtori ascuns
Si curgerea vijelioasa dar pasnica a apei,
O-nfiorare noua m-a curpins.

Fulgerator mi-au defilat in fata
Mileniile in care a trebuit,
Cu colti lichizi, sa roada apa-n roca,
Spre-a-si rotunji cararea de granit.

Aceeasi febra m-a cuprins acum,
Trecand cu amintirea din ziua neuitata,
Din ziua libertatii, pana-n aceste zile,
Cand vantu-n rosii flamuri, ca-n flacari o sa bata.

Mi s-a umplut privirea de cioburi de istorii,
Urmate-n zece toamne cu frunze de ciresi
Prieteni, am vazut trecand milenii,
Milenii compresate-n zece ani imensi.




Dupa zece ani


Aceasta pagina a fost accesata de 2033 ori.