Confesiuni (IV)
de Nicolae Labis
De ce-am crezut de-atatea ori
Ca-mi place-o floare numai dintre atatea flori,
De ce-am crezut ca o iubesc si-apoi
Gaseam o alta floare cu foile mai moi?
Oh, cat de larga-i lumea: iubind si raspunzand
O caut si o mangai fir dupa fir, pe rand,
Fara sa-ntreb vreodata de si-a ivit doar mie
Gingasa crizantema intreaga ei tarie.
S-o am intreaga-n mine, mi-ajunge doar o data
Gingasa crizantema sa fie sarutata.
Mi-i dat de-aceea-n lume nicicand sa nu fiu ram,
Ci alb noian de nour si liniste sa n-am.
Confesiuni (IV)
Aceasta pagina a fost accesata de 2415 ori.