Dupa refugiu
de Nicolae Labis
Cand sa ne-ntoarcem din refugiu
S-a instrstat oleaca satul;
Citisem, draga doamne, la serbari
Poezii nastrusnice de subsemnatul.
Vagoanele de marfa, bulendre si copii,
Opriri in gari cu saptamani ploioase,
Betivi scandalagii
Batand cu pumnii in scandurile vagoanelor groase.
Un cufar a strivit un copil mic,
Celorlalti le intrasera paduchii si-n gene.
Priveam toate acestea cu ochi impietriti
Uitand de feti-frumosi si cosanzene.
Suier ascutit, sine, drum, drum -
Romania cu hogeaguri crapate, vaduvite de fum.
In Falticeni ne-am intalnit c-un om din sat,
Ne-am suit in carul lui cel mare
Si-am desfacut pe campul nearat
Drumul acesta depanat in inima la plecare.
Vestea s-a raspandit:
-Domnul profesor iarasi a venit!
Nu cum zicea vecinul c-a murit!
La scoala am gasit ferestre sparte si mine.
Pirul crescuse mare cat mine.
Serpii alunecau in salturi grabite
Printre obuze si cartuse ruginite.
Ciresul ars la radacina si ucis pe-ncet
Isi umbrea peste casa cenusiul schelet.
Totul ma privea cu teama, pe furis,
Cu ochii geamurilor sparte-n pietris.
Vazandu-ma ca vreau sa plang,
Din ziduri caramida ranjea stramb.
Din soba povarnita-n zidul stang
Crestea o iarba frageda de damb.
Motanul numai, tot in vechiul loc
Salbaticit unde fusese foc,
Se pregatea agil sa se azvarle
Sa prinda-n vatra greieri si soparle.
Iar prin tavanul scund, cu barne grele,
Puteai sa vezi un cer intreg cu stele.
Iesind tacut afara-am dat sa beau
Dar ciutura lipsea de la fantana
M-am asezat tacut pe un obuz...
Baietii satului m-au prins de mana.
Dupa refugiu
Aceasta pagina a fost accesata de 2189 ori.