Intalnire cu tractoristii
de Nicolae Labis
Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Langa vagon, starnind din spuza jarul.
Morocanos, soferul a stins far ul
Si a oprit masina-n campul gol.
Soferul se grabea, era-nciudat
Ca zabovim din nou si ca e seara,
Semanatura neagra de secara
Se intindea fara sfarsit in jur.
Cantau un cantec simplu ca pamantul
Sub raza lunei, brazdele arate
Se leganau in valuri platinate.
Ne-am asezat tacuti langa flacai
Si fara sa-si dea seama, si soferul
A inceput sa cante ragusit,
Uitand ca este noapte, ca-i grabit,
Si palma grea mi-a sprijinit pe umar.
Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Cu duiosie candida-n privire.
Cutremurati de-adanca fericire
A ceasului de-odihna si de far mec.
Am inteles atuncea cat de searbad
Trec cateodata cantecele mele.
Si am simtit in cercurile-i grele
Cum remuscarea inima imi strange.
Cantau un cantec simplu ca pamantul,
Si-n incordare, undeva sub glii,
Semintele si-a sevelor tarii
Vieti gingase, plapande, plamadeau.
Eu i-as fi strans la piept pe-acesti flacai
Si le-as fi spus intreaga mea mahnire,
Dar m-am temut ca poate-au sa se mire
Ca de-un zalud poet sentimental.
Taci, inima, opreste-ti glasul frant,
Ingandurarea-ti trista si amara
Ti-o umple cu arome de secara
Si cu sclipirea ochilor din jur.
Aduna-le acest cantec de pe gura
Si nu uita cum dupa munca dura
Flacaii, langa foc, pe aratura,
Cantau un cantec simplu ca pamantul.
Intalnire cu tractoristii
Aceasta pagina a fost accesata de 2345 ori.