Miorita

de Nicolae Labis

Pe-un picior de plai , pe-o gura de rai ,
Zbuciumat se plange fluierul de fag .
Inima ma strange si-mi patrunde-n sange
Acest cantec dureros si drag .

Stelele faclii , pasarele mii ,
Jalea-si descanta-n fluierul de os ...
tainic isi framanta cadentarea sfanta
Acest cantec trist si luminos .

Se ingana lin linisti in arin ,
Tremura la stanca fluierul de soc .
Maicuta batrana cu braul de lana ,
Ce mai cati batutul de noroc ?

Braul tau din copci s-a desprins tarzii ,
Pasii ti-i inseamna pe carari de luna ...
Pentru ce si astazi lacramezi si vii
Cand la stana fluierele suna ?

El cu ochii ca mura , tras ca prin inel ,
El , cu plete negre-n vanturi scuturate ,
N-are sa mai poata mandrul ciobanel
Inaintea ta sa se arate ...

Ochilor tai tulburi pentru veci li-i dat
Leganat pe triluri , palid , sa il vada ,
Pasilor sa-l cate pentru veci li-i dat
In padurea lunga de balada ...

Ostenesti ... O clipa numai sa te-opresti .
Odihneste-ti ochii in afund de zare ...
Vai , pe zare-s nouri-turmele ceresti-
Si-auzi glasul tragicei mioare ...

De ce fugi pe campuri , dupa ce chemari ?
Despletit ti-i parul -alba valvaie ...
Vezi , de vanturi dusa , s-a topit sub zari
Miorita laie , bucalaie ...

Pe-un picior de plai , pe-o gura de rai ,
Stau cateodata impietrit si mut
Sa-nteleg o clipa nentelesul grai
Plin de jalea unui veac trecut ...


(1958)



Miorita


Aceasta pagina a fost accesata de 6734 ori.