Pacalici in Tara Rece

Pacalici in Tara Rece

de Nicolae Labis


Cei trei lupi smucesc de hamuri,
crasca neaua sub talpici,
si in sanie stau veseli
Tandalici si Pacalici.

Cad ninsorile bogate
si sub falduri largi ascund
codrii care-n vijelie
se aud vuind in fund...

Parca hohote se-alunga
prin ninsoarea de argint,
mii si mii de glasuri rele
chiuind si chitcaind

si din viscolul zanatic
desirata pana-n nori,
o babornita s-arata
cu colti albi, clantanitori.

Cu o gheara isi indreapta
parul aspru-n vant, valvoi,
si sapleaca, cocosata,
sa vorbeasca cu cei doi.

Baba:
-Bun venit in tara asta,
tara rece cu zapezi
unde pasc in voie buna
a vantoaselor cirezi.

Tara mea cu-atat de albe
si-nghetate frumuseti,
tara mea, in care-i lege
inima sa ti-o ingheti,

tara mea, in care-i lege
de iubiri sa te desprinzi,
 de esti mic, pana la nouri,
ca si mine sa te-ntinzi;

bun venit in tara asta,
oaspeti noi din plai strain,
de acum voi faceti parte
din norodul meu putin.

Doua fete am, si-s albe,
si-s frumoase, orbitor,
sint la fel de reci ca mine -
vreau cu ele sa va-nsor,

insa voi, de-acum incolo,
oameni nu veti mai vedea,
omenia veti uri-o,
ca si noi veti ingheta.

cintec nu veti mai afla,
glume u veti asculta...
Trageti iute sania
la vestita poarta-a mea!

Pacalici se-nveseleste:
-Uite, baba, ce pofteste!...
Babo, inca eu nu-s mare,
si nu-s bun de-nsuratoare

Tandalet si el e mic -
uite-l, tremura de frig!
Lupul -lupu-i, da, barbat!
El e om de insurat

si ce ginere-i, mai frate!
Are osti nenumarate,
cred ca fetele, la fel,
au sa moara dupa el.

Zice baba: "Are osti?"
-Parca tu nu le cunosti?
Ostile i-s lupii suri,
care prada prin paduri!

-Bine, asta este unul,
zice baba calntanind,
dar si pentru o a doua fata
vreau un ginere sa prind.

Rade Tandalet din paie:
-Mai sint doi! Ia o potaie
dintre lupi. Ori, daca vrei,
Poti sa-i iei si pe tustrei!

Sare baba: "Ba nici gand!
Asti-as soldatoi de rind.
Primul, da, e sef, mai mare
dar cei doi n-au cautare.

Unul dintre voi e bine,
am sa-i dau puteri depline
si avere, si ospete -
inima sa si-o inghete.

Hai, baieti, pana-n palat,
fetele sa vi le-arat,
sa v-arat si ce mai zestre
veti avea de la neveste.

N-am putere, cu de-a sila
pe aicea sa va tin,
dar pe veci aici ramaneti
de veti spune: "Eu raman"
Orisicum, puteti intra,
veti vedea si judeca".

Intra ei pe-o poarta larga,
intr-un fel de foisor
plin de mii de nestemate,
cu tavan stralucitor.

Si pe jilturi largi, de gheata,
doua fete se-odihnesc;
ca statuile-s de albe
si ca gheata stralucesc.

Pacalici:
-Mai, dar baba este slaba
are parul alb ca-i baba,
pe cand fetele, ca-s fete,
de ce-s albe si la plete?

Tandalet:
-Au parul alb, asa cum zici,
dar ce-ti pasa, Pacalici?
Are importanta oare
cum e parul al culoare?

Pacalici:
-In sfarsit, nu ne certam!
Fie cum ti-i voia tie,
caci, oricum, noi nu luam
pe nici una de sotie.

Baba:
-Dar priviti ce nestemate
sint pe politi insirate...

Pacalici:
-Astea nu ma uluiesc
daca sufli, se topesc.
Eu si-acasa, pe ferestre
iarna am astfel de zestre.

Tandalet:
-Ba-s frumoase - parca-s stele..
N-ai decit - nu sufli-n ele
si atunci au sa arate
tot frumoase, luminate...

Baba (fetelor):
-Ca sa-i farmec pe deplin,
fetelor, dansati putin.

Fetele din jilt se scoala
isi fosnesc rotunda poala,
bratele-si rotesc pe rand,
ca un fir plapand de vant,
se invart apoi incet
ca un vant peste omat,
bat din tocuri, nadravan,
ca un vant peste-un troian.
Se abat scaparatoare
ca un vant intr-o ninsoare.
Zboara ca o vijelie
rasucita pe campie,
apoi salta-n sus, cu vaer,
viscol nebunesc prin aer.
Si se domolesc pe rand
ca un fir plapand de vant.

Tandalet:
-Asa jos, mai zic si eu!
Haide babo, fie! Vreu!

Pacalici s-a repezit
crunta vorba s-o opreasca,
dar, deodata, neoprit,
Tandalet porni sa creasca.

Se-nalta si se lati
si se inalti ca neaua.
Baba vesel chiui
de placere, cucuveaua!

Pacalici porni sa planga,
insa Tandalet, de fel,
Il privea, schimbat la fata
cu privirea de otel.

Lupul-sef crescu si dansul
Alb si-nalt -sa te-nfiori.
A ramas in Tara Rece
el si hizii-i slujitori.

Pacalici, pe scari, in goana,
repezindu-se acum,
spre izvorul nascocirii
singur o porni la drum,

apa vie s-o gaseasca,
sa isi umple un ulcior,
si pierdutului prieten
sa ii vie-n ajutor.

(1963)





Pacalici in Tara Rece


Aceasta pagina a fost accesata de 2226 ori.