Pacalici si Mos Gerila
de Nicolae Labis
Iata ca din viata noastra
inca-un an a mai trecut.
Ne privim si, fara voie,
observam c-am mai crescut.
Ne-au ramas prea mici bocancii
si nadragii ni-s cam scurti
sintem nu stiu cum, mai altfel,
cind ne mai jucam prin curti.
Dar la Pomul cel de iarna,
Ce ne-asteapta luminand,
Mergem plini de incantare,
Tulburati ca orisicand...
Iata-s adunati la scoala
Toti elevii de prin sat.
Vor canta cu toti in jurul
Unui brad adevarat.
Tandalet face pe bosul -
Are-un glas ca de trombon...
Pacalici zambeste vesel,
Dirijand cu un creion.
Tandalina, Pacalinei,
ii tot spune-ncetinel:
-Vezi pe fiu-meu cum canta?
Iese cantaret din el!
Pacalina-ntoarce vorba,
Rosie ca si un rac:
-Vezi al meu cum ii struneste?
Ofiter am sa mi-l fac!
Mai apoi urmeaza jocuri,
Datini vechi de pe aici;
Tandalet se face capra,
Tobosar e Pacalici.
in sfarsit, soseste ora...
Cineva a anuntat
Ca-ntr-o sanie de viscol,
Mos Gerila intra in sat!
Toti asteapta. Uite, vine!
Are-un sac, dar ce mai sac!
Toate darurile lumii
in strafundurile-i zac!
La copii el le imparte
Surazand necontenit...
Pacalici o saniuta
A primit si-i fericit!
Tandalet voios asteapta,
Dar deodata-a amutit:
Pana cand la el s-ajunga
Mosul sacul si-a golit...
- Mos Gerilae, numai mie
inca nu mi-ai dat nimic...
Nu mai ai prin buzunare
Vreun cadou, oricat de mic?
- Pentru tine eu n-am daruri,
Caci n-ai fost cuviincios,
Nici la scoala, nici pe uliti
Tu nu te-ai purtat frumos...
Pacalici deodata, insa,
Din ungher s-a ridicat:
Mos Gerilae, cum bag seama,
Nu esti bine informat...
Tandalet, de-o vreme-ncoace,
Nu se poarta-asa urat...
si-apoi nici nu-i pedagogic
Sa il pedepsesti atat!
Rade Mosul, dar vorbeste:
N-am stiut ca e asa;
Nu mi-a mai ramas nimic,
Numai sacul i-l pot da.
Apoi Mosul da binete
si se duce in alt loc...
Tandalet se mohoraste
Zgribulindu-se-n cojoc.
Jocuri, cantece voioase,
Iar se-ncing, ca la-nceput.
Tandalet sta trist, deoparte,
Pacalici a disparut.
Dar ce-i asta? Iata-apare
La fereastra un pitic.
Dar pitic o fi el oare?
Nu. E-un Mos Gerila mai mic.
care striga: "Mos Gerila
M-a trimis, precum vedeti,
Ca aceasta saniuta
Sa i-o dau lui Tandalet."
Tandalet, de bucurie,
topaie, macar ca-i gras;
Tare-ar vrea sa-i multumeasca
insa, uite, n-are glas!
Tandalet tot sta si-asteapta,
Are lacrimi pe obraz.
Unde-i Pacalici, sa-i spuna
Bucuria lui de azi?...
Iata-l, are nasul rosu
si-i omat pe cusma lui.
Tandalet spre el se-ndreapta:
- Ei, iti place? Ce mai spui?
Ce sa spun? Lui Mos Gerila
Pedagogic i-am grait
Parca i-am citit din carte
si pe loc s-a lamurit.
-Unde-ti este saniuta?
S-o asemuim cu-a mea.
Sa vedem care-i mai iute,
Mai frumoasa, afara-n nea?
-Saniuta? Pai am dat-o
Lui Gerila acel micut...
A-nhamat la ea doi iepuri,
Cei mai ageri si mai iuti...
Tandalet se intristeaza.
Ian auzi! A fost pe-aici...
El mi-aduse saniuta.
Ce ne facem, Pacalici?
stii ceva? De-acu-nainte,
impreuna ne-om juca;
Saniuta mea e mare,
incapem noi doi in ea.
si cei doi, acum prieteni,
Cu mult drag se strang la piept.
Iar pe Pacalici, copiii
il privesc cu mult respect!
Toti pricep ca Mos Gerila
Cel micut, ce-a fost pe-aici,
N-a fost altul decat... insusi
sugubatul Pacalici!
(1963)
Pacalici si Mos Gerila
Aceasta pagina a fost accesata de 4898 ori.
