Cautatorul de comori

Cautatorul de comori

de Nicolae Labis


Cerul isi urneste moara.
Nouri-nouri huruind din grind in grind,
Peste-o roata nevazuta isi escarca, grei, povara.
De sub osiile zarii fulgere descolacite.
Bat in munti, se-nfunda-n pesteri tiuind prin stalactite,
Si padurile batrane-n dansul ploilor se prind.

Drept, invaluit de nori,
Sta pe crestele inalte cel ce cauta comori.
Fruntea lui si cu statura s-au marit si s-au latit,
Prelingandu-se cu norii ce se-ntind in infinit.
Paru-i prelungit pe ceafa
De suvoaiele de apa,
Degetele-s prelungite
De suvoaie nesfarsite.

Au catat comori strabunii alergand cu ochii treji
Dupa vipiile care noaptea tremura-ntre vreji,
Intre vreji gasira cioate umede de putregai -
Goala le-a ramas visarea, gol si sacul de malai.
Si ca sa ramana sacul doar pe jukmattae gol,
Pentru altii-au scos din munte si metale si petrol.

Oh, padurile-nverzite, muntii cei pletosi ascund,
Limpezi ori amestecate, mii, comorile la fund.
Unde trasnetele suna
Zac comorile-n tarana,
Unde trasnetele tac
Zac comori, si-acolo zac.
Zac comori, cetati si urne,
Zac comori de grau si turme,
Zac comori de fier si plumb,
Zac comori de aur scump,
Zac comorile pe care nu le masuri in carate,
Zac nedezgropate inca mituri, doine si balade.

Drept, invaluit de nori,
Sta pe crestele pietroase cel ce cauta comori,
L-am vazut cand vanturile, buciumand din corn de bouri,
Au cascat sparturi in nouri
Si-au lasat senin prin ele sa rasara peste pini -
Erau ochii lui senini.
Muntii cei cu linii dure printre palcuri mari de ceata
Aduceau cu el la fata,
Raurile ce din munte in campii intrau adanc,
Frematand, mi se parura bratu-i drept si bratu-i stang.
El gaseste, el pazeste palcuri de comoara rara
Ce scot flacari in afara ori ce nu scot in afara.

Daca umblu si ma zbucium, laud muntii si-i cutreier,
Simt ca sunt o-ncretitura din giganticul lor creier.




Cautatorul de comori


Aceasta pagina a fost accesata de 976 ori.