Ciutura

de Nicolae Labis

Un om in miezul zilei se razima-n tapina,
Cu fata incordata, ingandurat putin.
Isi sterge de pe frunte sudoarea de lumina
Si-i fumega in spate camasa lui de in.

Din ciutura-nghetata el soarbe-o-nghititura,
Apoi si-ndreapta pasii catre paduri, tacut.
Si ciutura pastreaza sarutul lui pe gura
Precum, sfioasa, fata, intaiul ei sarut.




Ciutura


Aceasta pagina a fost accesata de 2202 ori.