Dans

Dans

de Nicolae Labis


De ce sa-ti ceri iertare ai mai vrut?
De acuma laolalta vom ramine...
Prin minte vreun gind rau de ti-a trecut,
Am impartit - tu codru, eu pamint
Sa-l duci vintul, apele sa-l mine.
De-acuma totu-i hotarit... Ce blind
Mijeste-n zare inserarea mata!
Ce toamna plina Si te simt vibrind
Ca struna geamana cu cea-nstrunata...
Privim spre rasarit si spre apus
Podoabe vii stralucesc in spatii,
De parca zei trufasi, murind, si-au pus
Nemuritorul singe-n constelatii.
Intinde luna briuri albastrii,
Priviri lunare tu desfaci spre mine
Si vii cu mine-n stravezii cimpii
Intre paduri umbroase, carpatine.

Cu buzele ca zambetul rasurii
Am prins sa chiui - vaile s-aprind.
Sa vie iele, zinele padurii,
Cu ele-n dans de flacari sa ma prind!
Sa salte linistea acestor creste
In clinchete curate, ca un dans
De sabii peste crestele aceste
Cu argintiu, ametitor balans.
Intins ospat de nunta-mparateasca!

Desfriu de curcubee si lumini -
Am roua-n flori si-n arbori vechi de iasca,
Halci mari de picla-s aninate-n pini.
Prin frunze umbre tulburi se strecoara
Atitatoare valuri de cafea,
Iubita mea cu ochi de caprioara,
Hai, bea, salbatica iubita-a mea!

Priveste fala plaiurilor mele -
Sufletu-mi parca-i, in oglinda-ntors.
Un cerb priveste-l - fulgera in vale -
De ce-ai ramas cu chipul mut si pal?
Da-mi apa... In izvor sclipesc pumnale
In pumni si-n apa-i miros de migdal...




Dans


Aceasta pagina a fost accesata de 1237 ori.