Blestem

de Nicolae Labis

Nicicand durerea-n timp nu se ingroapa.
La Marasesti, sub ploaia ca un plans,
in santul plin cu sange si cu apa,
Bunicul meu privirile si-a stins.
Vestit-au surda-i trecere in moarte
Obuzele nemtesti cu foc pagan,
si foc pagan si schijele iuti si sparte
L-au cufundat obuzele-n plaman.

Pe campul Turzii, parjolit de sete,
Reinverzit de trupuri de soldati,
Lasat-a tata-n sunet de trompeta
Puterea barbateasca-a unui brat.
Eu n-am sa uit scrisoarea lui vreodata.
Parca si acum in palme o mai strang -
Scrisoarea lui cu slova tremurata,
Ce-a scris-o in spital cu bratul stang!

Sange la fel cu sangele ce bate
in tampla mea, pe camp de lupta-a curs -
A curs prin bratul zdrentuit al tatii,
Prin inima bunicului a curs,
si-a fumegat apoi sub bolti de zare
Fum alb, bogat, cu palpait contur,
Ce s-a-mpletit pe cer cu fumul mare
Zbucnit din Maidanek si Oradour.

Amanti ai mortii, cunoscut vi-i voua
Ca tata are inca-un brat intreg,
Ca tefere mi-s mainile amandoua
si gandurile mele inteleg.
Vi-i cunoscut - Germania mai are
Destui copii nascuti spre a trai.
Doriti distrugerea ingrozitoare,
Pamantu-n plans si-n scrum a-l potopi?

Eu va blestem in numele durerii
Ce-a ros in noi cu asprii ei acizi:
Va palmuiasca manecile goale,
Zbatute-n vant, a mii de invalizi,
Bucatele va sangereaza-n gura
si groaza sa va ciocaneasca-n usi!
Sa va framante visele, cu ura,
Scheletele flacailor rapusi!

Eu va blestem in numele vietii
Pe care-o ducem demni si indarjiti:
Sa nu puteti sa radeti, nici sa plangeti,
Sa nu puteti uri, sa nu iubiti!
Sa n-aveti noapte si nici zi cu soare,
Sa n-auziti nici sa rostiti cuvant,
Sa duceti traiul pulberii hoinare
si-al nourilor fugariti de vant!

Cand peste nepasarea gropii voastre
Uitarea-si va asterne sur zabun,
Abia atunci au sa ostoiasca
Maniile blestemului ce-l spun!

(1956)




Blestem


Aceasta pagina a fost accesata de 4159 ori.