Cantec nou

Cantec nou

de Nicolae Labis


Din lutul bun crescuram, brazi drepti sub brazi bucsiti
Din carii care roasera si-n noi pri mii de guri
Razbind la cerul limpede acum prin vine zvelte
Bem seva-mbelsugata, pierzand si prin sparturi.

O vreme tainuiram sub triluri argintii
Noi, brazii cei doinarii, rani putrede, rani vii;
Cantand un cer cu soare, cantand un cer cu stele
Nu ne dureau atata cat ne sfiam de ele.

Noi n-am uitat nici cerul, nici visurile deci,
Dar cantec nou si aspru se naste prin frunzare
Care revarsa-n soare pe ulcerele reci
Iruri fierbinti si tamaduitoare.




Cantec nou


Aceasta pagina a fost accesata de 1911 ori.