Confesiuni (III)

Confesiuni (III)

de Nicolae Labis


Deci a venit si toamna cu palele-i tristeti
Si curg incete frunze si-s pasii mai inceti,
Pe-arginturile mintii tresalta intrebari
Cum joaca pe icoana lumini de luminari.

Si inghetate colburi pe vint se zbat mereu.
Unui copil aseara i-au zmuls inaltul zmeu,
Si-atirna astazi zmeul de-un fir de telegraf
Atit de mort acolo si zdrentuit de praf.

Iar oamenii-s mai singuri miscindu-se-ntre ei,
Le-a pus pe fete toamna un vinetiu polei
Si se crispeaza risul putin cite putin
Studentei, de acasa i s-a trimis un vin.

Eu am baut dintr-insul.
Era un vin modest.
Ca mamaliga buna, ca piinea de sub test,
Si m-am gindit ce doruri adinci, ce tandru rit,
A curs in clipocirea acestui vin, topit,

Si ce reprosuri poate si nedormite nopti
Curg in lividul singe al strugurilor copti
Si vinul laudindu-l pleoapele mi-am strins
Si nebagat de seama in mine surd am plans.


(1958)





Confesiuni (III)


Aceasta pagina a fost accesata de 973 ori.