Confesiuni (V)

Confesiuni (V)

de Nicolae Labis


Sa observati ca niciodata
N-am fost singur cu mine cum multi au crezut.
Tot ce-am iubit, niciodata
N-am mistuit intr-al timpului pasnic trecut.

Tot ce-am putut sa privesc
Mi s-a parut din cale-afara
De crunt ori dumnezeiesc -
Nu i-am dat voie sa moara.

Sub zenit
Am sa fiu fericit
Cand cineva,
Descifrandu-mi litera si inima mea,
Va putea fi privit
Razand, ori ranjind,
Ori plangand.





Confesiuni (V)


Aceasta pagina a fost accesata de 1036 ori.