Creion

Creion

de Nicolae Labis


Am mers ca doi tovarasi, alaturi si pereche,
Implatosati, cu caii ureche la ureche.

De-am cauta acum iubirea dintre noi

Am mai afla ecoul galopului pierdut
Acolo unde apa strapunge stanci de fier
Si unde cu oroarea abia ascunsa-n suflet
Te-ai avantat alaturi de mine mai departe
Si-ai ras cand mii de codri in tine tremurau...

Am mai afla podisul inconjurat de colti,
Rasfrant in amintire, cand toropit de drum
Ma tolaneam in ierburi privind grabitii nouri,
Iar tu loveai cu varga o vipera cu corn
Ce unduia atrasa de fata mea umbrita.

Si am aflat troianul greselilor din noi.

Ti-ai risipit iubirea in ritmuri si in rime,
Schimband-o-n bucurie si-n tragice nelinisti,
Iar eu am zavorat-o in mine dupa firea
Intunecata-a omului de munte.

De-am cauta acum iubirea dintre noi

Am mai gasi doar colbul cernut in drum pe fete,
Si duiosia trista ne-ar lumina un zambet.
Sunt inca alte lanturi de munti in fata noastra,
Ostenii inaltimii le impanzesc urcand,
Aceeasi stea polara le scapara pe coifuri.

Drum bun! Sa dea norocul sa ne mai intalnim.
Azi, fara sovaire ne dezlegam si mandri,

Precum atunci cand fost-am alaturi si pereche,
Implatosati, cu caii ureche la ureche.

(1958)




Creion


Aceasta pagina a fost accesata de 1367 ori.