Dans de odinioara

Dans de odinioara

de Nicolae Labis


Cind din sat am plecat
Aveam parul moale si cirliontat;
Palmele imi erau cupa si cleste,
stiam sa injur si sa rid nebuneste
si daca beam la un han
De ochii satului doar o faceam.

Ma speria larma tramvaielor, vaerul,
inaltele blocuri si aerul.
Ma gindeam oare cum
Poti trai intr-atita pucioasa si fum ?
Dar inima mea
Ca un clopot, sagalnic in piept hohotea.

Ma mingiiau fetele fara sfiala
Aruncindu-mi mere-aruncate in poala;
Fete cu care cind azi ma-ntilnesc
isi soptesc - si nici ele nu stiu ce-si soptesc.
Ori cu tilc isi apleaca privirile-n lut
De-mi dau seama, mirat, c-am crescut.

Mi s-au scuturat din par firele de otava,
Tramvaiele ma-ncinta c-o muzica grava,
Cosurile-si cern spuza-n puzderie -
Vor sa ma sperie - nu ma mai sperie,
De fum mi-i tot una - din zori pina seara
Mi-afuma mustata, tigara.

Doamne, cit m-am schimbat!
Parca altfel plecasem din sat,
Pe-atunci parca inima mea
Ca un clopot, sagalnic in piept hohotea...

Nedeslusit acum imi suna
Cind a liniste, cind a furtuna,
Ori se preface-n duioasa lauta.
Ori fara pricina se stringe duruta.

si totusi in suflet ramin
Acelasi copil din capita de fin,
Caruia-i place sa cinte, sa-njure
Triluri si vorbe acum mai mature.

Prietena, haide, orasu-si aprinde
Stelele-albastre ca in colinde,
Zboara-avioane prin noapte cu stelele
Orasul isi suie trufase castelele,
Muzica suna acum mai amar
Decit stropul de vin nebaut din pahar.

Sa dansam amindoi, sa dansam
Dansul copiilor care-au crescut
Flori plamadite din glii si din ploi.
Sa dansam amindoi, sa dansam
Valsul ciudat invatat de curind,
Cu inima-n piept speriata vibrind
Sa dansam tremurind, sa dansam
Ca si cum i-am gresi cuiva sa dansam.




Dans de odinioara


Aceasta pagina a fost accesata de 873 ori.