Entuziasm

de Nicolae Labis

Lui Eugen Mandric


Punctul de pornire

Viata-mi agitata intreaga e formata
Din nasteri repetate si morti in orice zi.
Desfid pe cel ce-ar spune ca m-am nascut o data
Si-o data, doar o data voi muri.

Se surpa-n mine muntii si noii munti tresalta,
Fierb mari si seaca-n abur, mari noi din cer erup
E-o viata innoita mereu, tot mai inalta
In straiul stramt al firavului trup.

Si cine-s totusi? Suntem necontenit vibrare,
Eterna cautare, foc alb pe negrul lut.
Merue gasim frumosul din clipa viitoare
Nemultumiti de clipa ce-a trecut.

Azi inca doar copacii au minte-mparateasca,
Mai ezitam in fapte, mai credem in minuni,
Dar noi vom fi aceia chemati sa hotarasca
Abstracte si concrete regiuni.

Suntem porniti sa spargem ruina perimata
Si pentru asta crestem prin ani, tot mai rgabiti.
E bine sa se teama de-a noastra judecata
Cei care inca nu pot fi loviti.

Ni s-au prelins in sange si-acum ne-alearga-n vine
Ideile lui Lenin si dorul celor multi,
S-au distilat in limpezi ecouri cristaline
Doinirile ce le-ascultam desculti.

De-am ratacit pe drumuri, de-am tras pe la podgorii,
E vinovata varsta si gandul ne-mplinit.
Dar noi cunoastem bine si pe raufacatorii
Ce ne-au mintit si-un timp ne-au ratacit.

Nu am pierdut ... In timpul acesta nu poti frange
Carpatii si nici Marea nu poti din loc s-o muti.
Dar laolalta anii pierduti daca i-ai strange,
Sunt zeci de ani si mii de ani pierduti.

Dar nu-i nimic. Elanul nu poate fi ucis.
Calatoria noastra prin vreme-i mai matura.
Zburam cu-aripi intinse, cu ochii grei de vin,
Cu amenintator tais pe gura.





Entuziasm


Aceasta pagina a fost accesata de 2269 ori.