Eu

Eu

de Nicolae Labis


1. Zbor



Aburii pe zare
Praguri de matase
Valea sticlitoare
Valuri de mireasa
Vintul departarii
Basme da sa spuna...
Inima imi suna
Pe arcusul sarii
Dulce ca o struna...
Sania imi zboara
Suie si coboara
Caii misca fraul

Strabatand soseaua
Batucind pustiul...
Albe cum ii neaua
Coamele in unde
Sania straluce
Dorul dor mi-l duce
Cine stie unde...
Calda-i blana mare
Ca o sarutare

Geru-i ger, in fire
Ca o despartire
Cantecu-mi vibreaza
Vantul mi-l tot taie
Viersu-mi scanteiaza
In lucioase straie...

Oameni dupa mine
Cruce-si fac din limba...
Inspre zari senine
Sania ma plimba ...

Oamenii se mira
Zurgalaii canta
Sania-mi usoara
Hat in zari ma-mplanta

Calea mea straluce
Ma tot duce, duce...

2. Popas

Sania-n popas de-o clipa si-a oprit cantarile
Si de gerul asta strasnic, stana, departarile
Pare-se ca inghet-au in a zarii pulbere.
Si in sara ce se lasa prind scantei sa spulbere.

De pe deal, de dupa dealuri, ca in cuib de presura,
In vaioaga parasita lupii ma impresura...
... Urla rar ... ba tac ... si smoala linistii sub cetina
Ma involbura-ntr-o miasma rea si neprietena...

Hai caiuti! Destul popasul! Lupii cu mustetile
Ne-au zapsit! Streangurile-ntindeti-le!
(Pui de lup stau sa ne linga oasele-sticloasele)
Nu am gust ca-n valea asta sa ne zaca oasele!

N-aveti dreptul sa v-ajunga lupul! Sinteti caii mei!
Eu n-am dreptul sa pierd drumul, caci sint eu!
La drum! Ehei!

3. Elan

E tare omenesc, o stiu,
Sa-ti placa-n zboruri aprig,
Sa te avinti peste pustiu
Cu-aleanul de jaratic.

Sa-ti fie caii tari si iuti,
Sa-ti cinte zurgalaii
Si plin de flacari sa saruti
Nemarginirea vaii;

Chiar daca drumul ti-i sortit
Curind sa ti se fringa.
Si in abisuri prabusit
Elanul sa se stringa.

Chiar daca drumul mi-i crapat
Aproape ori departe,
Vreau pin' la capat sa-l strabat
Prin gheturile sparte;

Voi cobori si voi urca...
Oricum, la fel de bine.
Cinta-voi de-oi putea cinta
In vremea care vine.


4. Drag


Drag mi-i drag ca dupa goana drumului cu cintece
Rebegit cu-obrajii para si cu gol in pintece,
Sa pun patura pe caii scinteiosi ca vaile,
Casei mele sub zapada sa-i strabat odaile,
Linga focul care geme dogorind rasufletul
Sa-mi mai incalzesc a para inima si sufletul.






Eu


Aceasta pagina a fost accesata de 1049 ori.