Ganduri pentru pescarii din Delta

Ganduri pentru pescarii din Delta

de Nicolae Labis


I.
A venit iar toamna cu talpi vinete de frig
Cu trupul batran invelit in frunze surpate
Si cu lumina becurilor atarnate in noapte
Care se clatina sinistru, prin vant pe oras.

A venit iar toamna si mi-a mai murit o iubire
Inecata de tuse, lasandu-mi in suflet
Gandurile dureroase pe care candva le umpleau
Radacinile ei dizolvate acum in nimic.

Si cum vantul de toamna si noapte invaluie lumea
In urletul ei ragusit
Micsorand si marind departarile
Si cum noaptea si toamna aceasta
Cu becuri sinistre dansat pe oras
Isi leagana stuful subtirilor ploi,
Gandesc la prietenii mei, la pescarii din delta
La prietenii mei tacuti si barbosi
In care inima bate acum infricosata,
La prietenii mei tacuti si fierbinti
Samburii vii in  pustiul de stuf si ape
Si inima-ntr-insii isi bate ingrozitele clape.

II.
Pe cer se oglindeste intunericul apei
Intunericul pomilor, limbile negre de trestie,
Intunericul vitelor care plutesc inecate,
Negrul acesta neanuntat.

La rame, in lotci
Liliecii noptilor de toamna adulmeca,
Trec cu ochii inchisi pe canale sucite
Aduna pe crestete firele ploii
Firele ploii le curge curge pe obraji, prelingandu-le barba
Pe piept si mai jos pana-n apele negre,
Tarandu-le-o astfel in chinuitoare meandre spre mare.

Tigarile ude nu se aprind,
Liliecii noptilor de toamna viseaza o noapte de vara
Cand zeci de lumini de tigari stralucesc peste ghiol
Si stelele, mii, se rasfrang langa barca
Si inca mai multe pe cerul inalt.

Dar noaptea e neagra si iata, incepe furtuna,
Valurile inalte cutremura lotca trecandu-i
Peste coltul inalt si-ascutit,
Patrund pe sub gulerul aspru-al mantalei
Si-n cizmele lungi si carpite -
Imbratisare perversa, tentacole reci.

Undeva in colibele balaie-altadata
Copiii viseaza la relele duhuri din delta
Nevestele stau la ferestre cu ochii deschisi
(Iar au sa capete cearcane
Si au sa fie mustrate sever pentru asta)
Undeva in colibele balaie-altadata
I-asteapta tacerea orelor calde.

Liliecii noptilor de toamna adulmeca,
Catraniti de-ntuneric mai bine decat navoadele lor.
Trec cu ochii inchisi pe canalele sucite.
Cauta-n apa dusmana comori
Spre a-si plati existenta de-acum si postuma
Micului lor univers
Pe care-l consuma si care-i consuma.

III.
Ziua se scurge dar parca asteapta
Nedefinita in timp, fara soare.
Pielele lungi se desira prin aer
Cum, cineva, enervat de incet,
Smulge din cap cherhanalei
Parul acesta latos
Trec sobolanii cu cozile lor
Conturate precis si stranuta.

Din ceata incep rand pe rand sa se-nchege
Umbrele celor dintai care vin
Scartaind, parc-ar rece prin vata de sticla.

Se-aduna mereu si platesc vietuirea
In cosuri tezauru-i viu si se zbate,
Aur si-argint sangerand de zvacnirea
Crudelor bronhii cascate.
Apoi il asteapta pe ultimul, stransi in sobor
Dar cel asteptat nu mai vine privirilor lor.

Poate e prins intre neguri si stuh,
Poate-a pornit pe sub ape spre lumea
Verde, informa si fara amar.

(Imi amintesc de un imn triumfal
Toamnei tarzii inchinat si cu pacla)

In soborul tacut si egal
S
-a miscat cineva diatandu-si privirea
Sa cuprinda intr-insa o buna bucata de zare
Si cu gura-innegrita de ura
Incepe prin bura sa-njure
Sincopat de o tuse uscata.

Toamna, cu toate splendorile ei ucigase
Toamna, cu tot alcoolul ce nici nu-l observi
Cum picura groaznic ... In nervi
Si in glas ii cocea o manie dementa si neputincioasa.

Dar, pe rand,
Au inceput si ceilalti din sobor sa injure,
Cor nedeslusit, rit al religiilor necunoscute,
Limbi babilonice amestecandu-se,
Pumni colosali inclestati de vazduh, zgaltaindu-l,
Cor nedeslusit, simfonie atat de imens de umana
Incat nimeni nicicand n-ar putea egala-o,
Zbucium vital afirmandu-si puterea.

Ca m-as mira
Daca cerul din nou nu s-ar ivi mai curat ca in vara.

IV.
Dragostea mea care-a murit inecata in tine
Lasandu-mi in suflet adanc dureroasele hrube
Pe care candva le umplea radacinile ei,
Luminile becurilor sinistre dansand pe oras,
Tipatul, bugnetul brazilor rupti in paduri.

Sant numai tonuri tesute in marea acestui
Cer arzator, simfonie atat de imens de umana.
A zburat repede-o frunza prin razele geamului meu
Am privit-o distrat, neluand-o aproape in seama
Si m-am gandit la pescarii din delta cu teama
Noaptea intreaga de 9 spre 10 octombrie.




Ganduri pentru pescarii din Delta


Aceasta pagina a fost accesata de 1020 ori.