Ganduri pentru pescarii din Delta (III)

Ganduri pentru pescarii din Delta (III)

de Nicolae Labis


Ziua se scurge dar parca asteapta
Nedefinita in timp, fara soare.
Pielele lungi se desira prin aer
Cum, cineva, enervat de incet,
Smulge din cap cherhanalei
Parul acesta latos
Trec sobolanii cu cozile lor
Conturate precis si stranuta.

Din ceata incep rand pe rand sa se-nchege
Umbrele celor dintai care vin
Scartaind, parc-ar rece prin vata de sticla.

Se-aduna mereu si platesc vietuirea
In cosuri tezauru-i viu si se zbate,
Aur si-argint sangerand de zvacnirea
Crudelor bronhii cascate.
Apoi il asteapta pe ultimul, stransi in sobor
Dar cel asteptat nu mai vine privirilor lor.

Poate e prins intre neguri si stuh,
Poate-a pornit pe sub ape spre lumea
Verde, informa si fara amar.

(Imi amintesc de un imn triumfal
Toamnei tarzii inchinat si cu pacla)

In soborul tacut si egal
S
-a miscat cineva diatandu-si privirea
Sa cuprinda intr-insa o buna bucata de zare
Si cu gura-innegrita de ura
Incepe prin bura sa-njure
Sincopat de o tuse uscata.

Toamna, cu toate splendorile ei ucigase
Toamna, cu tot alcoolul ce nici nu-l observi
Cum picura groaznic ... In nervi
Si in glas ii cocea o manie dementa si neputincioasa.

Dar, pe rand,
Au inceput si ceilalti din sobor sa injure,
Cor nedeslusit, rit al religiilor necunoscute,
Limbi babilonice amestecandu-se,
Pumni colosali inclestati de vazduh, zgaltaindu-l,
Cor nedeslusit, simfonie atat de imens de umana
Incat nimeni nicicand n-ar putea egala-o,
Zbucium vital afirmandu-si puterea.

Ca m-as mira
Daca cerul din nou nu s-ar ivi mai curat ca in vara.





Ganduri pentru pescarii din Delta (III)


Aceasta pagina a fost accesata de 760 ori.