Geografia pamintului

Geografia pamintului

de Nicolae Labis


1. Palmele

Da, palmele-ntr-un an s-au mai asprit.
Sunt bataturi mai trainice pe ele.
Metalul ce durea la inceput
Le-a intarit, topindu-li-se-n piele.
Ele imi cer mai multa incordare
si cer gandirii proaspat inteles.
Cerinta lor e mult mai hotarata
Cand fruntea grea mi-o sprijina ades.

incep sa bag de seama, in sfarsit,
Ca multe imi raman neintelese,
Ca-n orice fapt sunt adevaruri mari
De care-odata nu parea sa-mi pese.
incep sa simt infriguratul chin
Al setei de-a cunoaste-aceste taine,
De a nutri spre ele-un dor flamand,
De-a le cunoaste pure, fara haine.

2. Dragostea

Cu ea si maine-oi hoinari sub soare,
Vom fi noi doi, zburdalnici ori cuminti...
Dar ma mai multumesc si astazi oare
Doar sarutari si-mbratisari fierbinti?
Ades, in loc sa cugete, ea rade,
Saruturile-nabusesc idei,
Totusi iubesc, inca iubesc frenetic,
Faptura ei si mersul lin al ei.

De maine, rasuci-voi tot ce-a fost -
Iubirea va lua drum nou, ori piere.
Sunt sigur, ea ma va privi ciudat
si lacrama-va, poate, in tacere.
ii va fi grea. si mie-mi va fi greu.
Voi indura, gandind ce-o sa urmeze.
Cand urci pe munte, truda ti-o infrangi
Visand la piscuri, nalte metereze.

3. Geografia timpului (1)

Schimb curgerea acum in plan intens:
Geografia timpului e-n fata.
Epoca mea e-aici: campii si munti,
Diversitate vasta si mareata.
Sunt mii de rauri, unele curg drept,
Iar altele pe cai ocolitoare,
si totusi toate se indreapta-acum
Spre marea mare, purificatoare.

Totu-mi parea intai invalmasit.
Mergeam - dar unde, nu-mi pasase mie.
stiam ca-s tanar, ca iubesc adanc
Tovarasii de munca si mandrie,
Nu cunosteam primejdiile mari
si poate de aceea n-aveam teama...
Frumos mai e sa zbori! Dar ce frumos
E-atunci cand zbori spre steaua ce te cheama!

4. Geografia timpului (2)

Trecand prin timp, il insemnam sub pas -
Asa il reprimeste universul.
Dar insusi timpul, cand prin el pasim,
Ne schimba tainic inima si mersul.
Nu batranetea,-n urma alergand,
Spre moarte pasul cearca sa ni-l poarte,
Ci doar maturitatea creste-n noi
si ne maturizam pana la moarte.

Din epoca, din zborul ei si-al meu,
Uzina e o parte, o artera.
Nu fierbe-n doar fier si minereu,
Ci seve ce hranesc aceasta era.
Pulsatiile ei se pot simti
Pana si-n iarba fasaind sub coaste -
Cu ele-amestecate se aud
Pulsatiile noastre furtunoase.




Geografia pamintului


Aceasta pagina a fost accesata de 1072 ori.