In zori

In zori

de Nicolae Labis


Omul cu o casa de copii
isi munceste tarina-n tacere,
invelit in zvon de ciocarlii,
imbatat de-un vant cu iz de miere.

I-a murit muierea de un an
Ca in toamna-o alba nalba franta -
si el striga rar catre plavan
si paseste indesat si canta.

Multe-s randuilelile mai noi!
El le rumega-ntr-o brazda trasa,
si-ntre-un strigat gales catre boi
si-ntre pruncii lui ramasi acasa.

Fata lui e-un monument ciudat,
Riduri lungi si-adanci - nemiscatoare,
Peste care salta cadentat
Fire moi si galbene de soare.

Ce furtuni in el ori curcubeie
isi erup secretele vapai,
Cand nervos camasa isi descheie
si porneste ravasit spre vai?




In zori


Aceasta pagina a fost accesata de 856 ori.