Incep sa urasc figurile de stil

Incep sa urasc figurile de stil

de Nicolae Labis


Dimineata cand soarele e rosu
Poetii bat ca pinguinii, din aripa cintecului.

Cind zboar-o frunza moarta din copac
Poetii plang cu fruntea pe viole,
Noi insa, cei ursuzi, pasim tacand
Si ni-i rusine sa cantam asa
E totul plin de cantece comune
Iar noi nutrim un vis cu mult mai dur.
Simtim in noi un suflet rotund precum pamantul
Si urias, rotindu-se spre est,
Cu crapaturi cat groapa din Pacific
Si cu asprimi de Alpi si Everest
Ni-l sprijinim pe crestet ca in pagine mituri
Mindri ca-i greu si monolit
Dar astupam ferit de ochii lumii
Sparturile si negrii lui cu chit.
Ce drept au altii sa-mi priveasca
Grotele sufletului meu?
Perfect rotund e mai sublim -
Decat sa stilizam simtiri inchipuite
Intoxicati de fumul de tutun,
Toti oamenii ajung la o varsta
Cand isi spun ultimul lor cuvant.
Moartea inumana si egala
Scuteste omenirea de artificii inumane.
Deci ne-ndreptam rational, supus,
Spre ultimul cuvant ce-aveam de spus
Si decat toate-n viata-i mai presus
S-ajungem pan-acolo.





Incep sa urasc figurile de stil


Aceasta pagina a fost accesata de 1034 ori.