Inceput de an

Inceput de an

de Nicolae Labis


1.
"Sa stapanim durerea care pe om supune" -
Asa canta odata la inceput de an
Poetul dus pe ganduri. Si vant de-amaraciune
Ii viscolea al fruntii inalt si pal troian.

Mai bine de o suta de-atunci trecura anii,
Si doarme azi poetul sub lespedea de scrum,
Si zgribuliti in iarna mai clatina castanii
Spre dansul ramuri fine si triste si acum.

Dar dusa-i acea vreme pe care o urasc
Si nu-i mai otraveste si somnul lui tacut.
De-aceea am sa caut in ganduri si in vise
Si-n vremea asta noua alt vers de inceput.

2.
Nu stapaniti, prieteni, zburdalnicia voastra,
Lasati sa sune rasul si cantecul vioi
In inserarea asta inalta si albastra,
Cand noul an isi mana toti solii catre noi.

Un iepure, intaiul, a rasarit din goana,
Loveste cu urechea prin aer fulgii mici,
Si-n limba lui ne spune umflandu-se in blana:
-Soseste! Miezul noptii il va afla aici!

Apoi, alai de jocuri, cu ursi ce veseli salta,
Cu sclipitoare capre si cu-mparati barbosi
Vin in viraj si-n sunet de toba, laolalta,
Cu datinile noastre ramase din stramosi.

Iar brazii, Doamne, brazii din cer furara stelele
In crengi si le-agatara si-au coborat din munti
Sa stea la noi prin case uitandu-ne cu ele
Si luminand cu ele a noastre albe frunti.

Iar mesele-s intinse si-i vin pe ele, -oricine,
Cat de sarac, gaseste in ziua asta vin,
Rad plinele pahare cu glasuri cristaline
Si chiar cei mici au voie sa bea cate putin.

3.
Si totusi, ziua asta nu-i numai desfatare,
Un an manos in munca si pace a trecut.
Dar se gandesc parintii la ziua viitoare:
Ne-ameninta primejdii si-s multe de facut.

Furtuna mai mocneste in fundurile zarii
Si-ncearca sa-si porneasca din nou smintitul joc
Luand barbatii-n lupte si-n loc mancand puzderii
De pasari vuitoare cu moarte si cu foc.

Eu ma mai vad alaturi de mama-n noaptea rece,
In satul orb, cand nimeni la geamuri nu era,
Caci dusi erau flacaii - nu mai puteau petrece -
Si dus era si tata, departe, undeva.

De-aceea, deodata din mana las paharul
Si ma gandesc la toate acelea ate-au fost
Si-i vad pe copiii care-si plangeau amarul
Sub poduri, rupti si palizi si fara adapost.

Dar nu, destul cu asta: doar azi e sarbatoare.
Sa salutam, prieteni, voiosi acest nou an
Ce trece cu ninsoarea lui alba, roditoare
Printre Carpatii vesnici si peste Baragan.

Si auziti? Imi pare, ori vantul se framanta
Si glasuri subtirele din vanturi se desprind.
La ora asta-n lume copiii lumii canta
Colindul cald al Pacii, cel mai frumos colind.

(1958)





Inceput de an


Aceasta pagina a fost accesata de 3199 ori.