Inceputul

Inceputul

de Nicolae Labis


Bataile versului am prins a deprinde
Nu din carti, ci din hora, din dant,
Rimele, din bocete si colinde,
Din doinele seara cantate pe sant.

M-am nascut iarna, la Sfantul Andrei,
Cand vantu-n amurg suiera prin ograda.
Muntii ardeau in polei si lumini,
Lupii spulberau scantei din zapada.

Am strans sanatate din cremenea neagra,
Din vana de apa, tasnind incordat,
Si batranii din sat cand murira,
Toate iubirile mostenire mi-au dat.

Eu ma scaldam prin paraie cu ochii deschisi,
Era o apa de clestar si de stele -
Pesti alburii, palpaind ca-ntr-un vis,
Lunecau langa genele mele.

Ori prin muntii cu iarba-ntomnata pe creasta
Ascultam taraitul de greier bolnav;
Gonind pe-un cer de-ntunecare vasta,
Nouri scamosi in spinari pur tau frigul jilav.

Insemnam cu uimire pe-un petic de foaie
Cum scapara ceru-n baltoace intors,
Cum, dupa muntii ursuzi, dupa ploaie,
Fuioarele de aburi s-au tors.

Pe atunci te-nvatam, tara mea, te-nvatam
Cu copaci si cu cer, cu palmas si cu vita,
Cu luna li vida sticlind in spartura de geam
Si cu gura uscata de foame ca piatra trasnita.

Au vuit aramurile in clopotnita, sus,
Si ca un vant trecu pe sat mobilizarea.
Primenit in haine noi, tata la razboi s-a dus
Si l-a-nghitit alba si vesteda zarea.

Cu ochii atintiti pe geamul spart,
Mama ramase muta, ca de fier;
Eu ma uitam in laturi, iar soru-mea cea mica
Radea catre papusa-ntr-un ungher.

Fetele mari din sat, cu ochiul stans,
Jeleau dupa flacaii dusi depar te
Si ma rugau, inabusite-n plans,
Sa le-nsailez spre dansii cate-o carte.

Scriam acolo eu de frunze verzi,
De jale si de cate si mai cate,
Si dorul catre tata cu dorul fetelor
Se impletea in stihuri mohorate.

Bataile versului am prins a deprinde
Nu din carti, ci la hora, din dant.
Rimele, din bocete si colinde,
Din doinele seara cantate pe sant.

Din zbuciumul de mama-nabusit,
Si-al fetelor care uitau ce-i hora,
Patrunse trist de dorul acelora
Ce din razboaie nu au mai venit.

(1956)




Inceputul


Aceasta pagina a fost accesata de 1670 ori.