Incheiere

Incheiere

de Nicolae Labis


Pamant impadurit, ne revedem
Din ce in ce mai rar langa izvoare,
Dar spune-mi, nu iti sunt la fel de dragi
Salbaticele pasari calatoare?
Peste straine asezari lumesti
Duc cate-un fulg de-al tau, un cant din tine,
Si mor cu tine-n inimile lor
Cand le frang zborul gloantele haine.
Eu n-am sa uit c-aici am ras intai,
Ca am strigat intaia-njuratura,

Ca am gustat din scorburi faguri dulci
Ori gustul lacrimii sarate-n gura.
Stangaci, iubind aici intaia oara,
Ti-am spus, cand nu-i spusesem inca ei...
Tu mi-ai vegheat incovoiat asupra-mi
Intaii sovaielnici pasi ai mei.

Copiii cresc si unii se despart
De cei ce le-au dat viata din iubire.
Plecarile din tine-n alte lumi
Sa nu le iei nicicand drept despartire.
Cand eu gresesc ori ma stropesc noroaie,
Ma chemi si eu la tine vin tiptil,
Si-n fosnetul luminii din frunzisuri
Ma faci din nou nevinovat copil.

(1956)





Incheiere


Aceasta pagina a fost accesata de 1220 ori.