La douazeci de ani

La douazeci de ani

de Nicolae Labis


Lui Eugen Mandric

1. Ritm initial

Cu zvacnet tampla mi-o lipesc ades
De pantecul materiei imens,
De acest pantec bantuit de patimi
Care-mi incing la alb inchipuirea;
Aud ori banuiesc un freamat surd
Al vietii minerale si organice,
Al vietii izbucnind prin orice por.

Nerabdatoare sevele se zbat
In intima materiei faptura,
Ori mai intim si mai neauzit
Aluneca atomii transparenti
Ce-nchid in ei ametitoare goane
Pe gheme kilometrice de drum.

Asculta-n camp cum suna primavara,
Finetea clinchetelor ei lichide,
Privind la cer imagineaza-ti astrii
Care alearga huruind vital,
Asculta in retorte cum lucreaza
Acizi si saruri tonic murmurand,
Asculta clocotul de sange tanar
Din vinele femeii tale scumpe.

In toate e un ritm entuziast,
E ritmul energiei fara moarte,
Al innoirii fara de sfarsit,
Laboriosul ritm care complica
Materia, miscata de spirala
Necontenitei perfectionari.

2. Entuziasmul erelor

Oamenii isi scrug prin timp
Fonta fiarta a vietii,
Se incheaga sub drapele
Si-n tipare provizorii.
Retopiti de alte crezuri
Ei se-arunca peste vremuri,
Curg spre innoite forme
Parjolind nisipul rece.

Mii de buze purpurii
Pentru tipat rotunjite,
Nodurile-a mii de pumni
In fantastic dans prin aer,
Mii de ochi aprind cetati, -
Mii de -oglinzi concave-n soare -
Mii si mii de nervi legati
In spasmodic vibrare.

Chinuri mineralizate
Nasc duh ros al razvratirii,
Ard umane torte-n noapte
Liliecii ingrozind,
In vazduh topesc lumina,
Aerul de raze-ncarca,
Si astfel se isca ziua
Libertatii dobandite.

Urca-te in nava alba
Pe-a istoriei talazuri,
Poti strabate-ntinderi calme,
Moarte mari de ere moarte,
Insa viata care surpa
Temnitele, se aude
Numai unde cer si mare
Se-ntalnesc in trombe crude.

Vasla slaba sare-n tandari,
Vasla tare taie-n valuri,
Fug marunte idealuri,
Creste idealul mare;
Nu-s schimbari indreptatite,
Fara tunet din din genuni,
Fara de entuziasmul
Nesecatelor furtuni.

3. Era entuziasmului

Suntem in miezul unui ev aprins
Si-i dam a-nsufletirii noastre vama.
Cei ce nu ard dezlantuiti ca noi
In flacarile noastre se destrama.

Neretinute forte azi se cer
Sa se consume-n arderea aceasta.
Unui elogiu trandav si inform
Prefer injuria entuziasta.

V
iata ni se cheama-n inclestarea
Supremei batalii pe camp deschis.
Si-asa ea ni-i revoltator de scurta
Ca s-o mai dam pe lene si plictis.

Prieteni, sa traim entuziasmul
Ce om facu din fiecare rob,
Si care azi ne-nsufleteste lupta
In unica-nclestare de pe glob.

Razboinici nu, ci luptatori de ganduri,
A lumii insanatosire vrand -
Mai este pe pamant ticalosie
Si-i oftica destula pe pamant.

O clasa ne-a nascut - cea proletara -
Ea ne-a nascut, ori ea ne-a renascut.
In numele natalei noastre clase
Starpi-vom jaf, si lepra, si scorbut.

Obisnuiti sa chiuim la chefuri,
Sa hohotim si sa iubim femei,
Cand suntem cu dismanul fata-n fata
Ne impietrim sub platosa de stei.

Noi omenia nu ne-om saraci-o -
Nimic din ce-i uman nu poti sa negi.
Si un entuziasm al intristarii
Exista pentru oamenii intregi.

Pastra-ne-vom a inimii comoara -
Atata doar - mai plin vom vietui:
Entuziasm cand bei un vin de seara,
Entuziasm in zori lucizi de zi.

Sa-ntampini primitor melancolia
Cand toamnele ti-o poarta sub feresti,
Dar sa auzi prin toamne primavara -
Entuziasm - nu vrei sa putrezesti!

Suntem in miezul unui ev de foc,
Si-i dam a-nsufletirii noastre vama.
Cei ce nu ard dezlantuit ca noi
In flacarile noastre se destrama.

4. Constelatia noastra

"Tot cerul omenirii presarat
Cu stele in cinci colturi"
               V. Maiakovski


Si-a urcat pe cer statura mare
Steaua cu cinci rosii zimti,
ingrozind vrajmasa instelare
Steaua cu cinci rosii zimti.

Stele noi pornira sa rasara
imprejurul stelei rosii,
Fluxurile lumii se umflara
Sub lumina stelei rosii.

Cavaleri ai stelei rosii sintem,
Drum spinos lovim cu pasii;
Cavaleri ai stelei rosii sintem,
Visatorii si faptasii.

Cite douazeci de ani pe frunte -
Armele metalic salta -
Cite douazeci de ani pe frunte -
Deci milenii laolalta.

Cu entuziasmul vietii noastre
Stavili mucede vom rupe,
Din entuziasmul vietii noastre
Comunismul sa se-ntrupe.

5. Dans ritual

Timpul in preajma-ne-si zor naie clipele -
Iata-ne inima - focuri teribile -
Inca putin si irump
Lavele-i - aur si plumb.

Timpul ne umple in graba pocalele,
Mintea-ne-si scapara spada si zalele, -
Iata - ne cheama-n curand
Clopot ori gong rasunand.

Noi gatiti, cu inimi treze
Si cu plete-n vant jilave,
Vom dansa pe metereze
Cum spartanii-n ore grave;
Camp rasunator de lupta
Sub lumina de amiaza-i -
In vibrare nentrerupta
Pasii-ti catre el ritmeaza-i.

Pentru barbateasca goana
A puterii din artere
Sa dansam, prieteni, dansul
De invartejiri severe,
Pentru barbatia mintii
Sa pornim un dans sub stele,
Sa sclipeasca-n raze zimtii
Si cupola fruntii mele.

Pentru cei ce ieri luptara
Dar batrani azi zac la corturi,
Sa dansam ca niste flacari
Imbracate-n albe porturi,
Sa dansam rotind in aer
Fluturari de curcubeie
Pentr u oastea care-asteapta-n
Pantec rodnic de femeie.

Din calcaie nu din buze,
Nu, si nu din albe clape.
Sunet nou de innoire
Ne-a electrizat aproape.
Dans al marii si al sortii,
Dans de ape, dans de para,
Iata, n-au sfidat proportii
Cand cu voi ne comparara.

6. Troia stramba

Stramba Troie-a vechii lumi,
Intre ziduri nu insumi
Lectorii de epopee,
Roditorul tau Enee
In atatia ani de jaf
S-a-ngrasat si zace-n praf,
Si prin timpi n-o mai putea
Sa-ti lungeasca stirpea ta.

Ti-e Helena-mbatranita
Cu tentacule moluste,
Rod muncit de altii cere
Sa inghita si sa muste
Ruginitele lacate,
Portile iti sunt surpate -
Lupti cu spasme disperate
In paragini de cetate.

Te supui pastrand otrava -
Steaguri albe sui spre slava;
Steaguri sui chemand mai iute
Alte Troie sa te-ajute,
Iar ostasii tai cu masca
Umbla-n taina fara casca.

Oaste noua, frati ai mei,
Cate douazeci de ani,
Fii de neinfranti ahei,
Ar mele-nvatam a prinde
In aceste vremi distincte -
Sa le-ntoarcem spre dusmani!

7. Noi, nu!

O parte din noi ne-am invins
Greseala, minciuna si groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Pana-n zarea ce-si leagana oaza.
Generatii secate se sting,
Tinerii rad catre stelele reci
Cine-si va pierde credinta-n izbanda
Pe-aceste mereu miscatoare poteci?

Cine din noi va muri
inainte ca trupu-i sa moara?
Cine-o sa-si lepede inima-n colb
Insuportabil de mare povara?
Ca un vant rau, ori ca o insulta
intrebarea prin randuri trecu.
- Asculta, asculta, asculta!
Noi, nu! Niciodata! Noi, nu!

(1958)







La douazeci de ani


Aceasta pagina a fost accesata de 1073 ori.