Liniste de iarna

Liniste de iarna

de Nicolae Labis


Cu vuiet vesnic, Suha sub maguri isi infunda
Pumnalul viu al undei, invaluita-n fum.
Ce limpede e cerul! Din linistea profunda
A sufletelor noastre s-a-mpartasit acum!

Da-mi palma. Uite-mi tampla. Ca aurul de grea.
Parca-i sub tampla inima mea. Bate.
Ne-nconjura in falduri si leganari de nea
Carpatii albi ai dragostei curate.

Atat de mult visata ai fost, cand pentru mine
Tu nu erai pe lume, ca nu stiam ca esti
Si c-ai putea aievea sa-mi oglindesti, senine,
Doar gandurile mele in ochii tai, acesti.

Visam un vis de iar na, ca infratiti pe zare,
In muntii albi ce-si poarta sublimul lunei nimb
Neintinat de valul suspinelor hilare,
Mari idealuri scumpe cu tine sa le schimb.

Si iata ca sarutul dintai, innobilandu-l
Cu contemplari subtile de vai si de taceri,
Mai nobil suna inca si mai firesc cuvantul,
Esenta vremii noastre si-a luptelor de ieri.

Ramanem in tacere si amintiri prelunge,
Cu viscol rosu gandul si visele ne-au nins.
Montanul peisagiu nu poate sa alunge
Din vine framantarea acestui veac aprins.

Cum poti tu sa-mi astamperi si lacomia gurii
Si lacomia vasta a gandurilor noi?
Ce liniste adanca-i in zbuciumul padurii!
Ce liniste-i in sensul furtunii din noi doi!

Cu vuiet vesnic, Suha sub maguri isi infunda
Pumnalul viu al undei, invaluita-n fum.
Ce limpede e cer ul! Din linistea profunda
A sufletelor noastre s-a-mpartasit acum.




Liniste de iarna


Aceasta pagina a fost accesata de 3197 ori.