Lirica

de Nicolae Labis

Dragostea mea infinita,
De ce sa te mint?
Chiar cand alcoolul imi mangaie tampla
atunci te iubesc

ca pe mine.
Tu nu stii, tu nu stii nimic -
poate ma scoti baiat destept
sau,
asa cum ma socot putinii
si cum imi place sa fiu socotit,
un tip cu ganduri banale de om comun.

Eh, cui, ce-i pasa?
Eu imi imping la fel taraboanta vietii
Si sufletul meu ca un bulgar alb
Se rostogoleste la fel pe zapezile lumii

Dragostea mea infinita
numai fata de tine
nu-mi calculez niciodata gandurile
Eu, jalnicul calculator.

Afara-i toamna urata
Cu frunze banale ce cad ca-n desene stangace
Si pe pavajul acesta pe care-au scuipat generatii,
Cerul marunt a scuipat.

Copacii se bat cu castane
Faceti anume ca maine sa se bata cu vorbe
Si castanele tipa neauzit de subtire
in mainile lor.
Totusi i-atat de frumos
Pastelul acesta banal si trist;
Atat de prieteneste aluneca vantul prin plete
Si baltoaca ma oglindeste atat de frumos,.





Lirica


Aceasta pagina a fost accesata de 1973 ori.