Manifest

de Nicolae Labis

(N-au sa ne sperie)

1.
Inca-i tin minte pe-acei ce-au manat in razboi
Tarandu-i prin pulberea mortii, parintii si fratii.
Ina-i tin minte pe-acei ce in tara la noi
Pentru robie si foame au fost vinovatii.
Fata hidoasa le-o vad si acum printr-un fum
De-orase strivite, de sange fierband pe asfalturi,
Glasul lor straniu-l mai stiu intr-un negru duium
De stoluri de pasari ce moarte-aducea din inlaturi.
Copilaria mi-a fost otravita de ei,
A capatat linii aspre-nainte de vreme,
N-au leganat-o prea mult codrii desi si merei,
N-au mai ritmat-o stravechile noastre poeme,
Ea s-a-naltat, speriata, din aripi batand,
Tipand si fugind din aprinsele mele poiene:
Toate durerile lumii le-am strans prea curand
In perlele plansului, firave, prinse de gene.

2.
Astazi mi-s nervii mai tari ca oricand,
Totusi revin amintirile-n forfota bruna,
Cuvintele toate se zbucuiuma-n minte, arzand,
Si ma simt mai aproape de oameni si mai impreuna.
Stiu, sunt dusmani ce dorec sa aduca o zi
Cand sa se-ntoarca din iad asasinii, stapanii.
Dar eu strig Nu, si-as striga acest Nu chiar de-ar fi
Sa-mi zbor cu-acest Nu laolalta spre ceruri plamanii
Si n-au sa se-ntoarca, si-n van li-i dorinta si larma,
Acesta e-al meu si al vremii profund inteles,
Si n-au sa-ndrazneasca sa-ncerce sa-nchida cu arma
Drumul pe care noi singuri, luptand, l-am ales.
Dar viata ne cere sa fim mai atenti, mai semeti,
Libertatea si demna vointa ceasta ne cere,
Si pentru aceasta vom da tot ce-avem mai de pret,
Toata puterea din inimi, din minti, din artere.

3.
Anii sunt aspri: sunt timpuri de munca-ncordata,
Toti ne-ntrebam de n-am dat pana-acum prea putin,
Nu-i inca ora odihnei din plin meritata,
Totusi mai bem in rastimpuri o cana de vin.

Cantecul, florile-si au partea lor de viata,
Totul ni-i drag si alegem din toate ceva;
Stiam ca prin vreme se-apropie ziua mareata
A marii vitorii si-acum ne trudim pentru ea.

Dusmanii cu ura privesc catre noi si mereu
Spre noi isi arunca-a-nvrajbirii murdara puzderie,
Vor sa ne-ntunece-al pacii inalt curcubeu,
Vor sa ne sperie. Iata ca n-au sa ne sperie.

(1958)





Manifest


Aceasta pagina a fost accesata de 2705 ori.