Marsul celor puternici

Marsul celor puternici

de Nicolae Labis


Nu va chem in duruitul darabanei,
Nu va chem sub flamuri negre ca vultanii,
Nu va chem, batalioane pe sosele colbuite,
Nici cu chiote de nunta nu va chem!
Eu va chem sa deturnam cu dinamite
Rocile, crapand fagas cararii,
Cu chmarea viitorului va chem,
Oameni mari si tari, fii de rand ai tarii!
Astazi sui-vom strigat nou de lupta
Cand inainte-un drum ne-am deschis.
Marsul nostru-n cadenta dura-va
Scari babilonice catre un vis.

Batranii nostri viata grea au dus
Duminicindu-si amarul la cel de Sus,
Altii blestemau ori dadeau cu parul.
Altii chemau moartea cu vorba spurcata,
Sa vie odata.
Dar toti se-ngrozeau, cand veneau gandind ca o turma
De guri flamande se tangauie-n urma;
Gandeau ca putine daruiesc lumii
Si ca leapada humii
Tot ce avusera, brateel goale,
Ca sa se faca din ele
Ulcele si oale.
Toate cele bune de trai
Se aflau numai in visul cu ceruri si rai.
Gandeau ca de-acolo au sa capete parte
In alta viata, dincolo de moarte.

Ei din intuneric ne-aburcara, hranindu-se cu singele lor, ca sa crestem.
Viata noastra-i rostul vietii lor.
De-aceea simtim ca ne arde-n ceafa privirea
Tuturor parintilor acestui popor.

Avem menirea sa sapam la scara
Ce duce-omenirea din viata catre rai,
Intaiele ei trepte, taiate in nestire si stramb,
Stau temelie sub colb si mucegai.
Inaitasii le-au durat cum au putut,
Lasand sub grindini grele tribut de sange cald.
Ei incepura-un capat
Si astazi noi cu sttire
Duram o noua treapta spre capatul cellalt.

Nu va chem in duruitul darabanei,
Nu va chem sub flamuri negre ca vultanii,
Va chem in marsul cel mare,
Spre raiul jinduit de parinti si de buni,
Oameni mari si tari, oameni buni!

Noi suntem fara numar, caci in randuri avem
Ostasi, tipetele necajitilor de demult, vuind in pamant,
Si cantecele urmasilor, din viitor catre noi strabatand.
Pe noi ne infioara si acum, adanc,
Milenarul iobagilor strigat de durere.
Mania ni se coboara in vine si azi
La pomenirea stravechilor stapani de galere
Si se coboara-n pumn clocotitor,
In fata urmasilor cranceni ai lor.
Traim cu visul luptelor de maine, in viitor, se intelege,
Dar si cu ce-avem astazi ne mandrim.
Cu-atat mai bine vor trai urmasii
Cu cat mai bine astazi noi traim.
Dinr aiul cel cu trandafiri si paine,
Visat de Marx, vin raze in roditor talaz.
Caci noi duram viata viitoare
Nerenuntand la viata cea de azi.

Desigur, nu toti vom ajunge-acolo.
Sintem oameni si moartea ne-asteapta la coturi de drum,
Dar nu ne oprim nicidecum
Celui ce-nfricosat se opreste
Tot i se coboara ea, moartea in cale.

Precum astazi, alaturi de noi marsaluiesc strabunii,
Maine, langa stranepoti vom pasi,
Si noua si lor le vom impleti cununi gorunii,
Cu toate ca nu vom mai fi.

Pentru aceasta noi nu pregetam
In batalia vietii din anntul nostru veac,
Schimba-vom la nevoie si lacrima si rasul
In sange, ca sa fie la atac!

Iar daca ne-am stropit carele grele
Ale trecutului peste piele
Si peste suflet cu noroi,
Sa ne scaldam in jeratece, sa se cojeaca noroiul de pe noi.

Sa nu ne plangem viata ca-i scurta. Sa-nvingem,
Intr-una cate-un zeu s-ar cuveni de-nvins,
Caci noi traim atata vreme cata
In visurile noastre am cuprins.

Ne apropiem de nefiinta
Cu pasi drepti si fara sovaire,
Dar cu orice gand si orice fapt
Ne apropiem de nemurire!

Nu va chem in duruitul darabanei,
Nu va chem sub flamuri negre ca vultanii,
Ci va chem spre piscuri neumblate,
Unde numai soarele si visele au pus piciorul.
Nu renuntam la nimic,
Castigand viitorul!

(1953-1954)




Marsul celor puternici


Aceasta pagina a fost accesata de 957 ori.