Minunea de atunci

de Nicolae Labis

Am umblat toata ziua prin codrii pletosi.
Ascultam cum un cantec semet se porni pe
Inaltele creste. Salbateci cocosi
Cantau si bateau din vanjoase aripe.

Catre scoala, la targ, voi porni in curand...
Sufla printre frunze o boare subtire,
Treceam pe carari murmurand, lacramand,
Si mangaiam copacii pentru despartire.

Seara am spalat caruta, am tesalat calul
Pastrandu-mi pe palme mirosu-i placut,
M-am urcat pe cuptor, pentru ultima oara,
Pe culcusul batran si fierbinte de lut.

Cu seara-mpreuna au intrat in odaie
Vecinul si alti oameni multi de prin sat.
Aveau frunti luminate de flacara lampii
Si-au inceput sa vorbeasca frumos si ciudat.

O, fapte ce-atunci lunecarati in preajma-mi,
Retraite in minte sens nou capatati!
Stanile noi, voia buna din sate
Se nasteau seara ceea sub ochii-mi mirati...

Simteam cum un somn linistit ma invaluie,
Cum pleoapele gree incet se inchid.
Stiam eu atunci ca imi strajuie somnul
Intaia sedinta din sat, de partid?

Stiam ca pornirea din munte in lume,
Ca drumul cel lung ce apoi il batui
Prin holdele cartii si ale poemei
Pornise simbolic sub flamura lui?

In zori, rourati, sclipeau umed malinii.
Caruta porni printre casele mici.
Simteam eu atuncea ce vant de schimbare
Nebanuita pluteste aici?

Si tata privea imprejuru-i. Ogoare
Ciuntite. Transee. Urme vechi de prapad.
Tacea. Si eu cred c-avea plina privirea
De minunea ce astazi in sat eu o vad.




Minunea de atunci


Aceasta pagina a fost accesata de 1964 ori.