Munca

de Nicolae Labis

Aromitoarea lene dospea in baldachin.
Pe strampe-n jur stramosii piosi ca la o ruga.
De sub blazonul stirpei, de smal si au plin,
Se intindeau tentacule, sa suga.

Si rastignita tara platea tributul grue.
De sange si de lacrimi, de seva si sudoare;
Isi sucutra faptura in spasme lungi, mereu,
Neodihnita, amenintatoare.

Cand zorile venira in vuiete de tun,
A izbucnit sub ceruri ca flacara, mania;
Si-a risipit puterea in valmasag nebun
Stapana de-altadata, trandavia.

Barbati tari si mandri, cu maneca sumeasa,
Au aruncat in flacari tot putredul gunoi,
Si totusi unii trantori prelinsi in noua casa
Au inelat pe deget blazoanele mai noi,

Au pangarit cuvinte rostindu-le tipate,
In noua randuiala si-au cautat culcus;
Razand de munca dura, de-nalta-i demnitate,
S-au rasturnat in valuri de vinuri si de plus.

Nu sunt ei fiii tarii, ci-s sterpe starpituri,
Si ochiul nostru ager ii vede si ii arde.
Si rand pe rand zvarli-vom in groapa cu laturi
Pe trantorii ascunsi dupa stindarde.

Eu am o chezasie cand spun c-asa va fi:
Pun chezasie munca onesta si cinstita
Pe care milioane de oameni, zi de zi,
O duc cu incordare, in fierbere grabita.
Si pentru trantori, munca aceasta-i dinamita.

Am cautat si caut deplina puritate,
Credeam c-o aflu-n albul zapezilo, ceresc,
Dar sub lumina calda a soarelui de marte,
Topindu-se, zapezile murdare se vadesc.

Caci marea puritate se afla-n minti si-n trupuri,
Ce-acolo isi inalta fierbintile scantei
Si se preface-n munca si-n fapte se preface.
Si arme tari in lupta cu trantorii misei.
Sunt demnitatea muncii si constiinta ei.

(1958)




Munca


Aceasta pagina a fost accesata de 2390 ori.