Muntele canta

Muntele canta

de Nicolae Labis


Cand soarele rasare rubiniu, dimineata,
Prin munti,
Peste ape si punti,
Se naste cu vuiet de munca, viata.
Camasile negre, vargate,
Infasoara corpuri vanjoase, bronzate,
Batute de soare, batute de vant
Tapinele scurma cu ciocul de fier
In arbori ce pier
Si cad la pamant.
Aici,
Intre miezuri de stanca,
In noroi sau in funduri de rapa adanca,
Cu palmele batute, cu buze crapate,
Cu ploaia si vantul si soarele-n spate,
Cu inima-n flacari, fierbinte ca jarul
Munceste mereu tapinarul...
Cand noaptea perdeaua de umbra-ti desface,
Cand soarele raze-n hatisuri implanta
Viata se naste
Si muntele canta.

(1950)





Muntele canta


Aceasta pagina a fost accesata de 1037 ori.