Omagiu

de Nicolae Labis

Deci, fie. Am sa scriu despre voi doi.
Voi scrie deci pe vrute, pe nevrute...
Rezolv o ecuatie cam grea
Cu toate datele necunoscute.

Nu stiu de va iubiti. De v-ati iubit
M-ar bucura aceasta si pe mine
Dra poate ca-ntre voi s-a injghebat
Un fel de-a trece vremea cat mai bine
Nici asta nu e rau, dar nu cunosc
In lumea asta-nvalmasita inca
Nimic mai luminos si mai de pret
Ca o iubire trainica si-adanca.

De nu-i nimica trainic intre voi
As vrea sa va distreze-aceste rime,
Dar daca-n voi al dragostei izvor
A izbucnit, tasnind din adancime,
Daca aceleasi mari visari nutriti
Daca simtiti la fel iubirea, daca
Ganditi atent la ea, vreau acest vers
In aur de inel sa se prefaca.

De-ti merge impreuna, ori altfel,
Eu va urez la fiecare-n parte
Nicicand al vostru vin sa nu-l tradati
Pasind cu dansul dincolo de moarte.
Sa radeti mult si sa va bucurati.
Dar rasul sa u tie loc gandirii -
Fiti multumiti de voi, insa nicicand
Nu va-necati in apa multumirii.

Viata e un clocot nesfarsit
De framantari frumoase sau haine
Pe nimeni pan-acum n-am cunoscut
Ca sa se poarte-oricand cum se cuvine.
Deic sa nu spuneti: iata am ajuns!
Ci sa rostiti urcand: inca mai este!
Caci fericirea e mai greu de-ajuns
Ca pasarea albastra din poveste.

Iar eu, poetul care scriu aici,
Dau sfaturi ce mi-ar trebui si mie,
Si va urez s-aveti ce eu nu am,
Ori n-am primit, cu recea mea trufie.




Omagiu


Aceasta pagina a fost accesata de 2621 ori.