Pastel (In zorii zilei albe, prin ceturi rare)

Pastel (In zorii zilei albe, prin ceturi rare)

de Nicolae Labis


In zorii zilei albe, prin ceturi rare
In muntii mei cu sclipat de nichel si huila,
Eu am zarit o vaca ce-si rumege pe zare
Parca un gand ori parca o lirica subtila.

Ea asculta, atenta cum colorau pastelul
Cu leganari de dangat talangile balane,
Floreana zeitate coboratoare parca
Din nordice tinuturi africane.

Si-adulmeca cu botul ei umed izuri calde
De lapte fiert si fumuri iesite de pe horn
Podoaba de matasa parea in zorii rosii
Franghia rasucita ce-i atarna in corn.

Porni de-odata vuiet. Prin vai treceau sirag
Remorcile-ncarcate cu brazi mustind rasina.
Lumina diminetii descompunea colori
Din nourii albastri de benzina.

Fierbea de larma codrul adanc. Eu descifram
Oratia pe care o inchina porniri
Maretei sale jertfe de brad vanjos cojit,
Prinos sublim dat darnic omenirii.

Nu lamentezi, padure, cand fierastraul suna
Ci-ti cresti in mazga puii, sa se inalte-n leat.
Ca socrii blanzi, petrece-ti cu cantec si cununa
Albe mirese duse-n alai mecanizat.

Cu ceafa catre zare, cu ochii-n vai infipti
Am stat pana-nserarea m-a coborat cu toaca
Si-am contemplat infrigurat, acest
Pastel modern, mai tare decat vaca.

Paseam la vale sprinten si distingeam in nari
Cum izuri de benzina cu iz de flori se-mbina.
Sunau umbrit in spate talangile la vaci,
Sunau motoare-n fata sub rosia lumina.




Pastel (In zorii zilei albe, prin ceturi rare)


Aceasta pagina a fost accesata de 1017 ori.