Pastel obosit

Pastel obosit

de Nicolae Labis


Ochii aluneca de sus in jos
Peste fata alba, peste pieptul frumos
Peste mijlocul frant, peste glezne
si se implanta-n pamant.

Cetatea alba cu dintii suri
Strajuie-n zarea intinsei paduri...
Nu esti.De ce iti aud si acum
Glasul in vuietul padurii de scrum?

Ploaie de toamna; straniu imi pare
Rasul tau in picaturi rare.

Buciumul. Zbucium pe frunze se-ntuneca
Ochii aluneca.Gandul aluneca
Ca o ghiara franta pe sticla.

Dansul trasnetelor mute, rotunde,
in jurul tau, oriunde...





Pastel obosit


Aceasta pagina a fost accesata de 2340 ori.