Poeme din munti

Poeme din munti

de Nicolae Labis


Obcinele se-ntind pe langa apa Suhai
Pe langa apa repede, strabatuta de pastravi
Ca niste uriase fiare preistorice impietrite asa
Cu botul spart intins spre cotul apei
In zilele limpezi de vara obcine, obcine
Isi infioara solzii verzi nenumarati, ai frunzarelor.

Noaptea se aprind ochii multi si rosii ai focurilor
Mari scorburi putrezite dau o lumina umeda,
Vislesc prin aer fara zgomot pasarile negre
Si luminoasele gandanii ale noptii.

La ceasul asta stau cu padurarii si cu noaptea
Cu pieptul plin de iz jilav de lut, si de ozon
La mocirlele pline de luna dinBahnele Negre
Mistretii vin in trap scazut, si rup primejdios.
Se poleesc cu malul aurit
Si vin gafaind pe sub mustatile rasucite de fildes
Asteapta parca o minune de basme.

Caprioarele vinete vin la izvoare de sare
Cu scama de stele pe bot, cu copitele usoare
Strabatand printre cetina lin, ca si acum prin paduri or strabate
Numai suflarea fierbinte din narile fin cizelate.

Despletindu-si in varfuri semeti ramuroasele coarne
Bucuiuma cerbii chemari cu salbatic fior
E clipa cand toate izvoarele pornira sa toarne
Un cantec de apa si prunduri si lungi ratacilor lor.

E clipa de veghe cand stau padurarii cu noaptea
Si pieptul se umple cu izuri de brad si ozon,
Amintirile-s tari ca ozonul
In creierii mintilor taraie greieri
Si ochii se umplu cu cele ce-au fost.




Poeme din munti


Aceasta pagina a fost accesata de 830 ori.