Poezie dedicata stramosului Ion Creanga

Poezie dedicata stramosului Ion Creanga

de Nicolae Labis


A fost odata unul, Ion Creanga
Crescut din brazda-n dangat de talanga
In piept avea vilvori de jeragai
Si-acela mi-i strabun de sange, mie.
Cu mana lui a dat sa instruneasca
Precum pe-o cobza limba romaneasca.
Si-a zdranganit c-un deget asudat
Tot cantece cum nu s-au mai cantat.
Dar cand s-a dus ca oamenii sub lut
Pe struna lui rugina s-a facut...
Si m-a plait as'noapte gandul un
Ca azi, din nou, se cade eu s-o instrun.


(Poezie scrisa la 11 ani, in timpul unei vacante la Humulesti)





Poezie dedicata stramosului Ion Creanga


Aceasta pagina a fost accesata de 3360 ori.