Prietenia

Prietenia

de Nicolae Labis


Zilele fug peste munti, peste case,
Sclipindu-si pulpele lor luminoase,
Zilele fug lepadand in nestire
Nevazutele timpului trainice fire
Si-n plasa aceasta de aur subtire
Ne leaga-ntre noi si ne poarta zburand
De nici nu mai stim pana cand si de cand.

Cerul curat; muntii curati
Raul ca lacrima luneca-n unde;
Noi impreuna, alaturi, ca frati;
Farmecul lumii trudim a-l patrunde.
Soarele-acesta ne-ncanta la fel,
Ochii la fel ni se indreapta spre el,
Murmurul brazilor langa coliba
Ne-nvaluieste deopotriva.
Vantul, acelasi, prin plete ne trece
Si ne-nfioara cu palma lui rece.

Ne zguduie-n hohote mari bucurii
Viata in juru-ne-si joaca furtuna;
Cand ne topim in noian de copii
Noi stim unde sintem, de parca-am fi una
Tristetile noastre acum sint mai rare.
Intamplatoarele noastre dureri
Trec precum trec la izvoare de sare
Iuti caprioare in caldele seri,

Cerul e-o bolta ce strajuie, buna,
Prietenia ce-n noi s-a sapat;
Cand incercam sa-i aflam inceputul
Suna ecoul adanc, departat.





Prietenia


Aceasta pagina a fost accesata de 934 ori.