Prietenie

Prietenie

de Nicolae Labis


Frate,
Ce-ai venit din Essen, in pocale-i soare ros
Bem cu brate-ncrucisate
Dupa datini din stramosi
I-auzi doina,
Vraja multa toarna-n ea,
de ani, mereu
Tu privesti poza asta
Unde-s draga mea si eu...
Fata asta...
tin la dansa, precum floarea de cicoare,
iubind soarele,
De-a pururi tot se-ntoarna catre soare:
Nu stiu cum sa-ti spun
spre dansa in ce chip m-aduse soarta...
Sa-ti citesc din Eminescu:
"Tu nu esti frumoasa, Marta..."

Mi-a zambit ... Citise-acasa,
rpins si el de vreo iubire,
Din poetul tarii noastre cel mai mare-o talmacire.
Dezvelind o poza veche cu o fata de departe,
A-nceput sa-mi spuna-n soapta niste versuri fara moarte:
"Indragi flacaul fata,
Ea pe altul il iubea..."
Versurile lui un cantec de pe Rin le insotea.
Si prin tot ce-aveau ca oameni, una ne simiteam noi doi.
Eminescu si cu Heine se-nfratisera prin noi.
Chipurile dragi din poza le-am schimbat.
Si cate-o carte
Desparti-ne-vom
dar versul ne-o lega si mai departe.





Prietenie


Aceasta pagina a fost accesata de 925 ori.