Prietenul Glad
de Nicolae Labis
Am pornit pe urmele pasilor tai,
Peste lunci cu fantani cumpanite si carduri de vite,
M-au zguduit rotile aceluiasi tren, m-au zguduit
Gandurile tale de-atunci, astazi sporite
Parca as fi in urma cu opt ani
In vagonul in care singur calatoreai catre sate
Parca-am privi amandoi luna cum salta, la geam,
Printre sarmele de telegraf, leganate.
Cand am ajuns in satul unde ti s-au oprit
Pasii si inima, ploua ca prin sita
Pe un gard scria cu var: "Votati Soarele" -
O lozinca batrana, de timp cenusita.
Parca un fulger m-a strabatut:
Am cunoscut ca slova cea veche a ta e!
Si-am ramas pironit, descoperit si mut,
De parca te-as fi vazut dintr-o data prin ploaie...
Oamenii de aici par inchisi, ursuzi,
Dar de tine-mi raspund orisicand la-ntrebare
Cu glas tulburat, ei imi spun cum c-ai fost
Plin catu-i ziua de duh si cantare.
Ca le-aprindeai zi de zi, cand vorbeai,
Sangele urii si-ale nadejdilor raze,
Incat, privindu-se, se vedeau nu stiu cum,
Altfel la suflet si la obraze.
Apoi, ei se opresc ingandurati si tac
Si li se zbuciuma pieptul sub bunda
In noaptea aceea o carabina dusmana
Te-a fulgerat cu rabufnire crunta...
... Atunci mi-a fost greu, prietene Glad.
Gandind ca n-am sa-ti mai vad niciodata
Ochii adanci, buza proptita in pumn,
Fruntea ta incandescent luminata.
Mi s-a zvarcolit inima-n piept
Ca o jivina straina ce musca.
Ma urmarea vapaia vietii tale
Cur mate de focul de pusca.
Intelegi tulburarea pe care-am simtit-o
Gonind in tren catre acelasi sat,
Ca sa umplu in randurile nesfarsite-ale clasei
Locul gol pe care l-ai lasat.
Ti-am cautat prin geam ur mele talpilor tale:
Despicasera albii, sa curga noi rauri, cu limpede zvon,
Ti-am cautat ur mele palmelor tale:
Le-am gasit incr ustate pe sonde, in fier si beton.
Fabrici noi ridicau uriase gatlejuri de fumuri;
Tot cerul parea cu urzeala de fum ca-i tesut
In pururi miscatoare si vie-nsemnare maiastra:
- Tovarasul Glad pe-aici a trecut.
Sarme noi straluceau rasunand de-ncordare
Pe stalpi zvelti, despicand departarea spre munti,
Pentru ca inmiita prin sat sa sclipeasca
Incandescenta naltei tale frunti.
Ogoarele fara de haturi roteau tot mai dese
Intinderi fertile si negre de lut,
Scrise cu brazde masive:
- Eu, Glad, pe aici am trecut!
Atunci mi-a fost greu, prietene Glad,
Gandind ca n-am sa-ti mai vad niciodata
Ochii adanci, buza proptita in pumn,
Fruntea ta incandescent luminata.
Dar, la ceasuri tarzii, eu gandeam, auzind
Cum primejdia-si flutura neagra-i aripa:
Greutati si mai mari te-au izbit, si-ai ramas
Neinfrant pana-n urma, si dupa ultima clipa!
Si-acum mai simt palma-ti in palma - ce-atunci
Mi-ai intins-o, incinsa ca jarul din vatra,
Si-mi dai o putere ca, de m-ar izbi,
Fieru-ar crapa, zanganind, ca-ntr-o piatra.
(1956)
Prietenul Glad
Aceasta pagina a fost accesata de 2233 ori.
