Schite pentru umanism proletar
de Nicolae Labis
1.
In secolul acesta nervos, mai ales,
Oamenii sunt mai nestabili decat principiile.
Oamenii, prin inima lor inegala-n batai,
Prin mintea ritmata de Somn si de Gand,
Prin oricare gest, se mladie intre bine si rau,
Si totusi se misca incet inainte,
Si totusi principiile tind sa le prinda contur ul
Ca aerul ce se muleaza in jurul
Fapturilor noastre,
Albastru si dens.
Este o dragoste obisnuita aici,
Oamenii nestator nici sunt asteptati rabdator de principii,
Stiind ca in curand au sa se-ntoarca la ele,
Iar cand zabovesc nepermis de-ndelung,
Principiile razbunatoare devin.
2.
N-am sa ma pot dezobisnui niciodata
Sa denunt "la sottise, l'erreur, le peche, la lesine",
Dar viata m-a invatat sa ma tem
De dureroase ravagii ilogice.
Am vazut un om cu o plaga pe brat,
Durerea il electrocutase
Si nu mai tin minte,
Omul si-a retezat bratul,
Ori poate s-a sinucis.
In gestul lui erau
Si prostia, si greseala, si pacatul, si lenea
Si, peste toate acestea, abisul.
N-am sa ma pot dezobisnui niciodata
Sa denunt si prostia, greseala, pacatul si lenea,
Dar viata m-a invatat sa ma tem
De dureroase ravagii ilogice.
3.
M-am desprins foarte timpuriu de parinti,
Am trait numai din puterea gandurilor mele,
Deci sunt proletar.
Oh, stiu, uneori am gresit
Si am fost extradat.
Dar cu toate acestea ochii mei sinceri si demni
Mi-au readus repatrierea de clasa.
4.
Astazi, eu, care pentru voi, dragii mei.
Scumpii mei, am cantat.
Ceaiul pe care il fierbeti pe
orificiile formelor de lut
in care clocotea otelul.
Am cantat dragostea voastra
pentru femeie, spontana,
aparent dementa, dar in definitiv
numai omeneasca in secolul 20.
Am cantat degetele voastre in Liliacul timpuriu,
In poezia mea Slutul,
Pe care n-ati priceput-o.
Am cantat nemultumirile voastre
in atatea versuri publicate ori nepublicate.
Astazi va strig un apel!
Stiu tot ce stiti voi.
Cred tot ce rcedeti voi.
Dar mai putin exaltarea primara
Si mai putin o anume supunere,
Adica ratiunea marxista
(Marx este un marxist lucid),
Si de aceea
Va chem sa suim fara graba
Infruntand greutatile,
Pe treptele dialecticii,
Nu ca oameni care
Vor sa sparga furtuna de gradul 10,
Despicand-o cu securea,
Ci cu trupul incet razbatand,
Trecand, pasind cand si cand inainte.
(Nu-i o prostie
Sa-ncerci sa despici cu securea
Furtuna, care-i o situatie obiectiva)
Un singur si ultim lucru:
Sa nu obosim!
Avem prea multe exemple!
5.
Iar acum
O privire asupra viitorului.
(Nu-s poet, nici vizionar,
Sunt un om care-si trateaza temele.)
Acum viitorul.
Nu un om, nici macar un copac,
Un univers ce-si creste-ntelepciunea...
Schite pentru umanism proletar
Aceasta pagina a fost accesata de 2521 ori.
