Seara dupa ploaie intre munti

de Nicolae Labis

E verde si albastru peste tot.
Vad numai munti si vai scaldate-n zer
Vad cioatele, dihanii din vechime
Cu gurile coclite catre cer.

Pe firul apei tulbure, cu botul
Vin herghelii de munti la adapare,
Asa, ingenunchiati si istoviti,
Cu aburi verzi de truda pe spinare.

Mestecenii ce-au fost si-au ptrezit
Isi pun crucis ciolanele pe coasta
Lupi scamosati aduc un frig jilav
Gonind pe-un cer de-ntunecare vasta.

Copacii uzi galgaind de ras
Cu unghiile crengilor arata
Pe-un frate-al meu care-a fost al lor si-s eu
Si-ngaima acum in stihuri despre-o fata.

De-un mort o cruce sta in tintirim
Iubirea noastra-i mort strigoi, tot vine.
Si torn la cruci de grai moldav si nu pot
Sa-i bat tarus in inima la mine.

Ploua marunt din nou, mi-i parul ud,
Li-s frig la greieri si la bubuzure
Nimic nu-i omenesc in jur, decat
Tigara stinsa, povarnita-n buze.

Si-n innoptare ma mangaie trist
Inchipuiri care-n galop alearga
Imprumutandu-mi forta de nebun
Prin ranjetul taios cu gura larga.




Seara dupa ploaie intre munti


Aceasta pagina a fost accesata de 1905 ori.