Stefanita-Voda

de Nicolae Labis

Tara veghea turcita. Pierea o dupa-amiaza...
(Ion Barbu)

1.
Carele curgeau prin pulberi urmarind pustiu-n fata,
Arcuite-n coviltire tepene de canavata,
Picoteau sub coviltire feti cu chicile balane
Si-i pazeau de muscarime canavate si sumane.

Motaiau in mers si caii ticaiti de-atita cale
Cu-ale glodului, pe dinsii, neprietine paftale,
Doar muieri sedeau a veghe, invelite-n piei de tap,
Ochii inghetati de jale infundindu-si-i in cap.

Pribegeau din zare-n zare oamenii truditide vremi.
Nii nu mai stiai ce lege sa injuri ori sa blestemi.
Cirjoiat de saracie si de bir, catai in jos
Un pustiu mai rodnic poate, daca nu si omenos.

Nu stiai de-i rau ori bine, ori de-i strimta ori de-i lata -
"Saracia de la Domnul pe de-a pururea ni-i data".
Mintea incalcita-n foame n-avea timp acum de crezuri
Si era si speriata-n tunet lung de balimezuri.

Oamenii piereau in case ca si-n care, la soroc
Izvodit si pus pe frunte si de vremi si de noroc,
Se-adanceau cu nepasare in ruina si-n apus -
"Saracia ca si moartea, hotarata-n cer ii, sus".

Ca sa te-ncalzesti tai vreascuri pentru foc, de prin copaci,
Insa-i dijmuit si focul, n-ai parale foc sa faci;
-Sfinte foc cu plete rosii bun prieetn la nevoi,
Pentru alinarea noastra vei pofti mai rar la noi.

Sa mai strigi te-ndeamna firea, da-i pustiu ca-n cimitir
Si se poate vreo iscoada petru strigat sa-ti ia bir
Iar talharii de prin maguri repezindu-se ca ploaia
Trec cu brat lungit de spada, indragi-i-ar cataroaia.

Dorm pe cer rivnitii galbeni adunati ca de-un zaraf.
Lungi convoaie adormite, sate adormite-n praf.
Cuibarita in cocioabe, leganata lung in care,
Doarme jale putrezita in nevoi si-n nepasare.

Numai numele de locuri ca un abur vechi de vin
Inimile intarita: Baia, Razboieni, Cozmin;
Dar se risipesc sub cerul tarii trsite, osmanlaie,
Si vin norii de lacuste cu putoare de lesie.

2.
Ii cam strange la grumaz
Cabanita de atlas
Si a porunit sa-i coasa
Nou caftan de bilacoasa.

Are chipul plin, mascat,
Si-n obraz de vin muscat
Muste-i bozaie-n sprincene;
Le-ar goni, insa i-i lene.

Zilele-i se scurg incet
Din bairam in zaiafet,
Inecate in rachiu
Si in vin cilibiu,
In suspine de tambura
Si-n desfrau fara masura.

L-a privit poncas harapul.
-Ticalosul, taie-i capul -
Dar mai ada-ntai, ti-am zis,
Un pocal de inopis,
Iar afara sa danteze
Strajile pe metereze...
...

(1955)






Stefanita-Voda


Aceasta pagina a fost accesata de 2499 ori.