Varsta

de Nicolae Labis

In dimineata bolta vibreaza stravezie
De-ntaile semnale si-ntaile chemari,
Rostogolit sub ceruri un vant porni sa-nvie
In viscol de petale rotindu-l intre zari.
Sunt locurile limpezi si codrii inca lini,
Dar soarele fierbinte si-atatator patrunde,
Adulmeca vazduhul, trezite de lumini,
Nelinistite ramuri, nelinistite unde.
Intai, vestind furtuna, in stol, mari pasari prind
Sa-mpestriteze campul cu umbrele fugare.
Si strigatele scurte pe care le aprind
Nervos parca se-ntreaba: - De ce oare?
Si se aduna norii bufnindu-se-ntre ei.
Izvoare se-adapa din ploi cu toata gura,
Cad trasnete grabite in falduri de scantei
Si ravasita, bubuie natura.
Se mantuie-apoi toate si aburi cresc pe creasta,
Sub cerul pur izvoare bogate trec in salt,
Si staruie pe noua intindere, mai casta,
Ozonul cu mireasma-i adusa mai inalt.

Aceasta-i tineretea, furtuna si senin,
Betie a visarii, sfortari de zi, lucide,
Triumf de certitudini, al indoielii chin,
Miraculoasa floare cununa si-o deschide.




Varsta


Aceasta pagina a fost accesata de 2213 ori.