Parintilor

de Nicolae Labis

2 decembrie 1953

Imi pare rau ca n-am vazut Anul Nou. Nu-i nimic, Imi place sa cred ca l-am vazut cu ochii Dorinei. Ea are sa creasca mare, are sa fie fata desteapta. Lasati cale larga sensibilitatii spre ea. Asta-i ce mai mare lucru acum. Asta-i cel mai mare lucru acum. De exemplu, sa-i interziceti sa se joace cu pisica. Dar sa va bucurati daca ea se joaca in ascuns. Sa-i interziceti sa-l pupe pe cutunache in bot, dar sa va bucurati daca ea netemandu-se de grozavia limbricilor, o sa-l pupe, totusi. Sufletul ei sumbru sa fie fin, sa-l miste si o frunza care se clatina, si o dantelare a florilor de gheata, si un fulg prins din zbr pe limba. Dar sa se invete si sa dea cu lemnul in caine cand acesta fura oul, chiar daca dupa aceea i-i mila ( si trebuie sa-i fie mila). Sa-i fie mila chiar de paingul scarbos, dar sa-l curete cu matura (si mie mi-i mila profunda de ticalosii de pe aici pe care-i nimicesc cu cate o vorba). Trebuie sa invete sa fie copil tare, mai tarziu sa fie om tare. Cand am sa vin la vara, am s-o dau cu covata pe balta din nou. Trebuie sa stie sa prinda de mica un fior in inima. Eu am primit fioruri de alta natura. E bine sa se creada neinteleasa in jocurile si imboldurile ei copilaresti. Astfel va avea un stimulent: dorinta de a se face inteleasa...




Parintilor


Aceasta pagina a fost accesata de 2395 ori.