Ciutura
de Nicolae Labis
Un om in miezul zilei se razima-n tapina,
Cu fata incordata, ingandurat putin.
Isi sterge de pe frunte sudoarea de lumina
Si-i fumega in spate camasa lui de in.
Din ciutura-nghetata el soarbe-o-nghititura,
Apoi si-ndreapta pasii catre paduri, tacut.
Si ciutura pastreaza sarutul lui pe gura
Precum, sfioasa, fata, intaiul ei sarut.
Ciutura
Aceasta pagina a fost accesata de 2350 ori.